Numele orasului Novi Sad nu trezeste nici o reactie in mintea majoritatii oamenilor,poate pentru ca este un oras din Serbia cunoscut mai degraba datorita gazduirii anuale a festivalului Exit, decat pentru turism obisnuit. Organizatorii festivalului au ales insa, in cunostinta de cauza, probabil una din cele mai bune locatii din Serbia.
Orasul este construit in jurul unei cetati medievale ce dateaza din 1694 si este un mare centru cultural si industrial. Arhitectura orasului a fost atinsa de gandirea comunista, insa blocurile construite in acea perioada au un farmec aparte si sunt ridicate din caramida rosie, cu multe spatii verzi printre ele. Orasul a fost bombardat in 1999 de catre fortele NATO (cu acord romanesc ca avioanele americane sa ne survoleze teritoriul in drum spre tintele sarbesti) si martori stau acum ramasitele podurilor distruse in acel scurt razboi.
Dunarea imparte orasul in doua si pe maluri se gasesc plaje foarte bine amenajate unde poti consuma o bere de import si asculta muzica buna. Atractia principala o constituie cetatea Petrovaradin, care s-a pastrat in stare foarte buna in ciuda evenimentelor istorice care au lovit orasul si unde anual zeci de mii de petrecareti se aduna pentru 3 zile de distractie organizata sub numele de Exit Festival.
Un bun concurent al marilor festivale Europene, Exit aduna in fiecare an oameni de pe intregul continent, veniti sa asculte unul dintre multele genuri de muzica (de la rock la electro) prezente pe scenele organizate in diferite parti ale fortaretei Petrovaradin. Marele plus al acestui festival este insasi locatia: main stage unde mai mult de 100.000 de oameni se calca in picioare sa ii vada pe artisti ca “The Prodigy” sau dance arena, amenajata intr-o groapa patrata imensa si unde zidurile cetatii asigura o calitate a sunetului ireprosabila.
Chiar daca sarbii sunt genul de oameni trecuti prin razboaie cu diferiti cotropitori mai vechi sau mai recenti, sunt oameni extrem de primitori si petrec ca niste adevarati est-europeni. Nu vorbesc engleza foarte bine dar se straduiesc sa iti dea indicatii atunci cand te ratacesti si compenseaza aspectul uneori de soldat trecut prin focul razboiului, cu o veselie de zile mari. Singurii care nu sunt veseli sunt politistii (arata mult mai putin prietenosi decat ai nostri) care, ramasi cu vechi obisnuinte fac razii in trenuri in cautare de tineri fara documente sau se incrunteaza si iti raspund in limba lor atunci cand ii intrebi ceva.
Cazarea in Novi Sad (cel putin in perioada festivalului) se poate face in orice fel de stabiliment, ce variaza de la camere in vechea cetate (sunt niste mici celule, cu aceleasi paturi, pereti si usi ca acum 400 de ani) la suprapret, la hotel sau cea mai de preferat varianta, in gazda la un localnic. Cu 120 de euro se poate inchiria un apartament pe perioada festivalului si poti beneficia de 2-3 camere, un balcon si o proprietara care se poate dovedi cel mai bun ghid spre intelegerea vietii sarbesti. Astfel auzi povesti de eroism anonim, cu oameni urcati pe acoperisul blocului ca si scut uman impotriva avioanelor americane (armata sarba spera ca americanii nu vor trage in civili; s-au inselat), ti se indica cele mai bune mancaruri si locuri din oras si intr-un cuvant ti se da o lectie de ospitalitate.
Mancarea sarbeasca are multe feluri extrem de apreciate si la noi dar, unul rapid si satios pentru momentele de foame sau lipsa de energie din timpul unei nopti ale festivalului sau a unei plimbari prin oras este pleskavica (un fel de hamburger dar cu puternice valente est-europene; doar pentru cei cu un puternic apetit si un stomac pe masura).
O zi reusita in Novi Sad trebuie sa inceapa pe una din plajele de pe malul Dunarii si continuata cu vizitatul centrului orasului (in zona pietonala amenajata acolo se gasesc terase si localnici de la care poti afla informatii pretioase), pozat stalpii de fier contorsionat ce stau ca reper al unui razboi abuziv si incheierea poate fi la una din petrecerile din cetate sau intr-un bar populat de sarbi beti si pusi pe cantat.
Daca nu pentru cladiri si monumente istorice, Novi Sad-ul merita vizitat pentru sentimentul total pe care orasul si locuitorii lui il ofera. Povestile unor oameni care au incercat sa invinga o istorie extrem de potrivnica si hotararea lor de a infrunta viitorul cu zambetul pe buze, felul in care petrec si in care si-au pastrat neatinse (chiar si de talpa comunista sau de avioanele capitaliste) cladirile istorice, fac din aceasta mica parte a Europei de Est o evadare reusita din realitatea autohtona.
