Lumea poate fi absurda, așa cum o definea Camus, dar (tocmai) in absurdul ei ne găsim locul. A nega absurdul nu schimba cu nimic situatia, la fel cum a-ti falsifica o carte de identitate nu te transforma într-un altul. A-l accepta ca pe un dat imuabil poate conduce, e drept, la o teorie a resemnarii cu care, pe undeva, pot fi de acord [fiecare e liber sa aleaga], insa ma aflu in dubiu referitor la rentabilitatea unui astfel de comportament.

Un om resemnat este, pe undeva, un om (deja) mort pentru ca refuza posibilitatea schimbarii, iar aceasta din urma nu poate fi contrazisa cu adevărat decat de experiența. Sisif este cu adevarat un om absurd, deoarece pentru el nu exista posibilitatea schimbarii. Tot ce i-a mai ramas este revolta, resentimentul, ura fata de zei.

Sisif este, cu toate acestea, un simplu erou mitic. Analogia dintre Sisif si viata traita nu este nici pe departe perfecta. Desi absurdul (macro) nu poate fi eliminat, viata poate fi totusi traita prin prisma aparentului infinit de posibilitati, prin prisma misterului pe care viitorul il reprezinta și, nu in ultimul rand, prin existenta celorlalti. Ilimitarea perspectivelor este aparenta, in sensul in care omul se opune infinitului in orice aspect, dar si reala, in sensul in care nu putem cuprinde niciodata rational intr-un cadru toate actele pe care le putem intreprinde.

Putem sti cu precizie foarte multe lucruri pe care nu le putem face, dar, paradoxal, nu vom incheia nicicand lista lucrurilor pe care le putem face. In ceea ce privește viitorul, acesta este, practic, motorul existentei noastre. Pentru a trai viata cu adevarat ar trebui sa traim in prezent dar avand mereu in plan viitorul, o formulă poate puțin cliche.  Trecutul a fost, viitorul incă nu este, iar prezentul e imposibil de prins in fotografie. Elementul care unește aceste trei faze sunt, in mod esential, eu . Ipostazele temporale exista pentru mine si in legatura cu mine. Eu sunt suma lucrurilor pe care le-am facut, dar, in egala masura, a lucrurilor pe care vreau sa le fac si/sau le voi face (transcendenta lui J.P.Sartre). Astfel, pastrez in mine trecutul, dar ma indrept intotdeauna catre viitor. E doar unul dintre multele truisme aparente, dar a intelege si a interioriza cu succes aceasta idee nu e tocmai punctul nostru forte.