“Nu seamana oare sufletul omenesc cu un leagan care , fiind impins in directia omenescului, este obligat apoi sa se miste in directia opusa, a animalitatii?”

Vorbim de o carte a carui factor de notorietate este sporit in primul rand de faptul ca autorul ei este practic necunoscut iar identitatea lui este subiect de indelungi dezbateri la nivel international. A fost descoperita in perioada interbelica de Adamovici si publicata in 1934, primind cronici extrem de favorabile. Romanul le-a fost atribuit pe rand lui Vladimir Nabokov, Bunin sau Mark Levi. Cum nici unul dintre acestia nu si-a revendicat opera, aceasta ramane a unui autor necunoscut. A aparut mai tarziu chiar si sub forma de audio book in lectura lui Jack Nicholson.

Povestea este a unui tanar, Vadim, o persoana a contradictiilor: elev bun, prieten fidel, fiu nerecunoscător, depravat, animalic. Citim pe rand despre aventurile lui pasagere, cu prostituate sau femei “agatate” pe strada, povestea iubirilor lui si mai apoi cea din ultima dragoste, cocaina. Totul este pus in scena in Moscova anilor de inceput de secol, intr-o atmosfera de roman dostoievskian, narcotic si cinic. Ca si romanele mai sus amintitului scriitor rus, cartea iti lasa un gust pregnant, puternic. Aduce in discutie teme actuale, pune intrebari existentiale si totul intr-o carte pe care o poti citi in doua zile.

“Ce poate fi deosebit in faptul ca sub actiunea cocainei traiesti sentimente inalte si nobile iar dupa ce actiunea cocainei inceteaza, pun stapanire pe tine sentimente animalice, pline de ticalosie.

Se pune deci intrebarea: defineste  oare aceasta alternanta de sentimente doar o calitate a cocainei care se transmite organismului meu sau ea releva un atribut al organismului meu care devine mai vizibil tocmai datorita cocainei?”