Trebuie sa incep acest articol prin a spune ca in primul rand Universul mi se pare o locatie extrem de buna pentru petreceri, atat datorita numelui cat si a interiorului. Cand am ajuns prima data acolo, am avut norocul de a fi printre primii si de a explora imprejurimile. Imi plac la nebunie intrarile si holurile inguste cu urmele regimului raposat de acum 20 de ani pe ici si pe colo si cel mai mult mi-a placut liftul (nefunctional) descoperit weekendul asta, care dadea locului un aspect de cladire din Gotham City.

Pentru inceput, primul lucru care promitea sa ma indispuna sambata a fost multimea de oameni de la intrare, care se intindea de undeva de sus, pe scari, pana jos. Cei mai multi costumati, toti stateau asezati in linie asteptand sa intre in “Univers”. Desi  initial credeam ca asteptarea va dura minim o ora, am ajuns inauntru in doar 10 minute, unde am descoperit alte cozi. Am evitat-o cu dibacie pe cea de la garderoba (ne-am plasat hainele pe un scaun in fata scenei) si ne-am indreptat spre barul aflat in vecinatatea scenei 1. Aici alta coada bineinteles, dar ultima, pentru ca dupa procurarea bauturii ne-am oprit pentru a vedea ce se intampla pe scena. Un domn cu un bass, alaturi de un altul cu o chitara si de un altul la tobe (Virtual Act) intretineau publicul destul de numeros, trecand cu brio si prin cateva probleme tehnice.

Am plecat sa exploram si camera amenajata la etaj, scena 2, unde am gasit o incapere foarte mare (pe care nu o mai vazusem in incursiunile anterioare) plina de fum si cu o sonorizare putin indoielnica (probabil tocmai din cauza marimii camerei). Cum muzica de la scena 1 promitea mai mult, am revenit tocmai la timp pentru a-i vedea pe cei de la Rotopercutor aranjandu-si platanele si pentru o noua runda de stat la coada la bar. Cei doi baieti de la Rotopercutor (Batz si Borac) au avut o performanta peste asteptari (practic nu ii mai auzisem niciodata asa ca nu stiam la ce sa ma astept) si au reusit sa faca marea de mumii, vrajitoare, fantome si o politista sa danseze. Desi o data cu trecerea orelor lucrurile au devenit un pic confuze si cei care au urmat au fost la inaltime si din cate am inteles petrecerea a tinut pana in zori. Atmosfera a fost extraordinara, cei prezenti acolo demonstrand inca o data ca Halloweenul (ca si alte sarbatori importate) nu este decat un alt prilej de a petrece (si de a se costuma, obicei care se pare ca a devenit un fetis in ultima vreme) si ca indiferent de ocazie, cateva sute de oameni pusi pe distractie fara a judeca ce vad in jur sau a-si pune prea multe bariere sociale, pot avea “one hell of a time” (ca sa fiu in spiritul evenimentului).

Poze de la party: