Daca fratii Grimm ar fi trait pana acum intr-o conditie fizica si psihica decenta sau ar fi calatorit cu masina timpului in timpul lor liber, ar fi apreciat filmul “Ink”. Una din cele mai originale creatii fantastice din ultimii an de peste Ocean, un film independent aflat intre povesti pentru copii si zona Crepusculara, un film pentru oamenii mari cu sufletul si visele intacte. Poate prea clare.
Actiunea, in mare, nu este ceva iesit din comun, dar firul epic este deosebit prin tranformarea eroului principal, care traieste intr-un dualism regasit in doua dimensiuni paralele si mult mai apropiate decat ar fi crezut. O calatorie initiatica a unor personaje, in stilul clasic, cu eroi negativi stranii, cu situatii si locuri suprarealiste. “Ink” este un basm postmodern, in stilul unei povesti traditionale cu efecte speciale care nu intrec masura. Este un film facut cu resurse putine, dar cu multa pasiune. Iar orice referire directa la desfasurarea actiunii ar fi precum cititul ultimelor pagini dintr-o carte de povesti si ar insemna anularea magiei.