Kidulthood merge pe cararea deja batatorita de filme precum City of God, aratandu-ne soarta extrem de tulbure a adolescentilor din Londra. Bineinteles, viata in favelele din Rio de Janeiro sau in cartierele londoneze poate sa fie extrem de grea, mai ales pentru un copil, dar nici noi, romanii, nu am crescut in Elvetia, printre vacute mov care fac ciocolata si magazine cu ceasuri de lux. Avem si noi, ca si ei, povesti adolescentine dramatice, fie ale noastre fie ale unor cunoscuti, care ar putea sa faca subiectul unui film.

Diferenta colosala dintre acest film si cam orice ar putea iesi din cinematografia noastra (si nu numai) este simpla: cultura englezilor, inclusiv cea underground este net superioara. Cum ar putea da gres un film al carei coloana sonora contine cateva melodii de la Audio Bullys (printre care si Real Life), The Streets (Stay Positive si Blinded by the Lights), Mr Scruff si Unkle? Bineinteles, oricine poate plati pentru drepturile de autor al acestor melodii si le poate arunca alaturi de cateva imagini. Dar, avem de-a face cu un regizor care vine din aceeasi tara cu Guy Ritchie si care a montat cateva imagini extrem de puternice cu melodiile enumerate mai sus. Rezultatul? O senzatie puternica, asemanatoare unui pumn in stomac, un film de care iti vei aduce aminte. Cui ii mai pasa de subiect si de clisee?