Daca ne uitam la cariera lui, sau la felul in care arata, putem spune ca Iggy Pop este unul din bunicii punkului sau a genurilor inrudite, stand alaturi de alti monstrii sacri si perfect conservati ai muzicii rock: Keith Richard sau Ozzy Osbourne. Venind vorba de Keith Richards, imi vine in minte un banc: daca ar pica pe Pamant o bomba nucleara care sa distruga toata omenirea, cu siguranta ar supravietui gandacii, Keith Richards si Iggy Pop. Dupa o viata in care si-au luat extrem de in serios misiunea de rock-stars, batranii veterani ai muzicii nu inceteaza sa umple stadioane si sali de concerte cu fani (inca) extaziati sa ii vada si sa ii auda.

Iggy Pop nu face exceptie. Cunoscut si drept “Nasul” punkului si ca unul din cei mai dinamici pe scena cantareti, cariera lui Iggy nu a incetinit deloc din anii ’70 pana acum. Totul a inceput cu “The Stooges”, trupa a anilor ’60-’70, care a insemnat inceputul muzicii dar si a atitudinii punk. Iggy Pop, in calitate de front-man al formatiei, a devenit repede cunoscut pentru show-urile sale, in timpul carora canta cu pieptul dezgolit, se auto-mutila, indemna audienta la revolta si facea cam tot ce era necesar pentru a deschide drumul trupelor de “rebeli” care l-au urmat: Sex Pistols, Rancid, etc. Este cunoscut drept unul dintre cei care au transformat stage-dive-ul intr-una din practicile obisnuite ale unui concert rock. Porecla “Iggy” este prescurtarea numelui trupei alaturi de care canta in liceu, The Iguanas.

Cariera lui Iggy Pop se intinde pe cateva decenii si peste cateva genuri: are la activ numeroase albume inregistrate atat alaturi de diferite trupe cat  si solo, filme, reclame si este responsabil pentru schimbarea de atitudine a multor generatii.

La inceput influentat de Jim Morrison si spectacolele lui lipsite de inhibitii, mai tarziu, Iggy Pop a devenit el insusi un model pentru altii, depasindu-si chiar mentorul. Spectacolele din perioada The Stooges insemnau rostogolit prin cioburi de sticla, vomitat pe scena, primul stage dive din istorie executat la Detroit, dar si exhibitionism. Lucrurile au mers astfel pana in 1971, cand Iggy l-a cunoscut pe David Bowie intr-un club din New York, cariera lui capatand astfel o puternica gura de oxigen. Au urmat cateva albume de referinta pentru muzica punk, insa totul a fost aproape de a fi distrus iremediabil de problema abuzului de droguri. In 1977, Iggy se interneaza intr-un spital de boli mintale, pentru a incerca sa scape de dependenta de droguri, avandu-l ca singur vizitator pe Bowie (despre care se spune ca obisnuia sa-l aprovizioneze cu cocaina).

Iggy si Bowie se refugiaza in Berlinul Vestic intr-o tentativa disperata de a-si lasa adictiile peste Ocean. Aici, cei doi canta in concerte mari, in turneul Station to Station. Astfel, iau nastere melodii ca: Lust for Life, The Idiot sau China Girl. Iggy Pop isi asigura astfel un loc in mintea multor generatii viitoare. In anii urmatori  isi consolideaza imaginea de star rock atat prin muzica, avand la activ colaborari cu case de discuri importante si producand albume precum New Values, cat si prin atitudine.

In 1980, Iggy Pop isi publica autobiografia, I Need More,  cu o prefata scrisa de un alt  mare artist pop pe nume Andy Warhol. Succesul comercial se lasa asteptat, albumele de pana atunci neavand un succes prea mare la public,totul  la o noua colaborare cu David Bowie: acesta inregistreaza un cover dupa China Girl, iar drepturile de autor ii rotunjesc conturile lui Iggy.

Alaturi de Steve Jones (fostul chitarist de la Sex Pistols) contribuie la coloana sonora a filmului Repo Man, in 1984 si inregistreaza un nou album numit Bla Bla Bla in 1986, produs de catre vechiul lui prieten, David Bowie. Single-ul Real Wild Child ajunge in Top 10 in Anglia si are un succes imens in intreaga lume.  Acesta ramane de altfel, singurul succes comercial adevarat al lui Iggy Pop.

Brick by Brick, album inregistrat in 1990 , aduce trupei lui Iggy sansa de a aparea in montajul video Kiss My Blood, regizat de Tim Pope si filmat la Olympia in Paris. Inregistrarile cu Iggy Pop aratandu-si penisul publicului au provocat atat controverse, cat si propulsarea cantaretului in Top 40 US Hit si vanzari de peste 500,000 de copii ale albumului Brick by Brick. In anii urmatori contribuie la diferite coloane sonore ale unor filme celebre (Freddy’s Dead, Arizona Dream) si inregistreaza un nou album: American Caesar.

Succesul il loveste din nou pe Iggy in 1995, cand Lust for Life ajunge pe coloana sonora a filmului Trainspotting. Alaturi de imensul succes al filmului, melodia din anii ’70 revine in memoria oamenilor, Iggy revenind in forta cu o noua serie de concerte si colaborari pentru diferite proiecte.  Probabil acesta a fost ultimul punct inalt al carierei (desi nu se stie niciodata), pana in prezent Iggy Pop castigandu-si respectul in fata publicului, dar fara a avea inca un succes major. Demonstreaza ca este capabil sa se adapteze noilor tendinte cu albumul din 2003, Skull Ring, unde canta alaturi de reprezentanti ai noii scoli a punk-ului: Green Day, Peaches, Sum 41 si de ultimii supravietuitori din The Stooges.

In ultimii ani, batranul dinozaur neobosit al rockului, Iggy Pop, incepe sa para ca se indreapta spre o oarecare iesire la pensie, lucru consfintit de aparitia ultimului album, Preliminaries (2006), descris de el insusi ca: “un album mai linistit, cu influente jazz”.

Un film despre viata lui, numit The Passenger este pe cale de a fi produs, iar cu o serie de noi colaborari, imprumutandu-si vocea pentru diferite animatii sau jocuri pe calculator, Iggy Pop pare de neoprit.Nu ne ramane decat sa speram ca pentru binele generatiilor viitoare  Iggy Pop este nemuritor,la fel ca si Ozzy Osbourne si Keith Richards.

Poze de pemusicheadquarter.de