“Windows on the world” a fost un restaurant care a functionat din aprilie 1976 si pana in 11 septembrie 2001, in Turnul de Nord al raposatului World Trade Center, din New York. Cam asa suna descrierea Wikipedia. Insa, in romanul omonim al lui Frederic Beigbeder are alte doua roluri in cele doua bucati din care este compusa naratiunea: loc de plecare pentru drama celor ce au murit pe 9/11/2001 si turn de control al societatii actuale. Ambele roluri jucate la fel de franc.
Fiecare din cele doua povesti se contureaza in jurul a doua personaje aflate cam in acelasi moment al vietii. Carthew Yorston este americanul obisnuit ce face parte din clasa de mijloc a societatii de peste ocean si asa avem si noi ocazia sa-l vedem. Nu este descris intr-un mod patetic pentru a forta empatizarea cu drama prin care trece din cauza proastei inspiratii de a-si fi dus copii pentru un mic-dejun deasupra norilor, mai exact (pentru situatia lor), deasupra locului in care in acea zi va intra un avion.
Avem parte de o prezentare a evenimentelor ce tine mai mult de o filmare cu CCTV, o filmare ce nu se inscrie intr-o tabara, o filmare fara notiuni estetice, ci doar sincera. Pana la urma – oricat de pasiunist ar suna – ,Yorston este doar un tip care isi supune viata la analiza finala inainte de a-si lua unul dintre copii in brate si sa devina unul din “jumperii” pe care ii vedeam in imaginile ce au rulat la nesfarsit dupa tragedia din New York. Detaliile crude le las pentru a fi descoperite in timpul lecturii, in care veti asista la un exercitiu de voyeur macabru ce o sa va ajute ca din metrou, fotoliu, pat, sa cititi ce au simtit niste oameni ce ard de vii. Sau vei avea curajul sa te pui in locul lor!
Partea a doua mi-a prezentat un om cu care as vrea sa fiu prieten si am siguranta ca si pentru multi dintre voi va fi asa. Este vorba de scriitorul povestii lui Carthew Yorston si a copiilor sai. Persoana care poate sa fie oricare dintre noi ce priveste acele evenimente cu o oarecare detasare data de trecerea timpului si indepartarea geografica. Deschiderea discursului acestui personaj m-a facut sa rezonez cu el. Nu incearca sa-si explice exact ce s-a intamplat acolo, nu incearca sa blameze nicuna dintre taberele combatante si – cel mai important – face o comparatie sincera intre americani si noi, europenii. Perspectiva oferita de “Windows on the world” in care moare Carthew Yorston – probabil si din cauza unei alte comparatii denaturata (islam-occident) – si perspectiva omului ce priveste in urma asupra unui eveniment ce a schimbat lumea il ajuta sa fie lucid si sa nu ia parte la generalizarea cliseelor folosite de ambele parti.
Frederic Beigbeder nu face altceva in “Windows on the World” decat sa vorbeasca despre noi. Despre oameni aflati in fata mortii, despre reactiile necenzurate ale lor, despre ipocrizia multora dintre noi ce am asistat mai mult sau mai putin bucurosi la spectacolul tv oferit de caderea turnurilor gemene si despre cliseele din ambele lumi despartite de Atlantic. Probabil ca “Windows on the World” este cea mai depolitizata scriere despre ce s-a intamplat acolo si chiar despre cum este lumea noastra dupa acel eveniment.
