Spike Lee loveste din nou, de data asta cu un film de razboi, la fel de necrutator ca de obicei, cu usoare tente rasiste (de partea neagra a baricadei). De fiecare data apreciez un film de razboi vazut din perspectiva oricui altcuiva decat a biruitorilor dintotdeauna, americanii. De data asta, povestea ne plimba un pic de partea faimosilor Buffalo Soldiers (soldatii americani negri folositi ca detonatoare umane pentru minele anti personal sau ca sursa numarul unu de carne de tun in al doilea razboi mondial) si putin prin tabara nemtilor.

Povestea incepe 40 de ani mai tarziu, in New York, atunci cand un functionar, fost Buffalo Soldier, isi impusca unul dintre clienti. Prin flash-backuri, aflam despre eroismul ramas anonim aratat de cativa soldati care faceau parte dintr-un experiment (acela de a folosi cat mai putine resurse umane “albe” pentru razboi), un cap de statuie si un baietel considerat un sfant, facator de minuni. Totul purtand amprenta schizo-rasiala Spike Lee.