Henry Selick (responsabil cu regia si pentru The Nightmare Before Christmas) si Tim Burton (in calitate de producator) sunt responsabili pentru ecranizarea stranie (intr-un mod foarte creativ) a cartii cu acelasi nume scrisa de Neil Gaiman.

Coraline (nu Caroline, asa cum gresesc toate personajele animatiei) este numele unei fetite care se muta alaturi de parintii ei intr-o casa veche de 150, populata de niste personaje… ei bine, caracteristice celor doi maestri ai ororilor pomeniti mai sus. Astfel, Coraline ii cunoaste pe Mr. Bobinsky (star de circ, alaturi de soarecii lui dansatori), cele doua foste actrite de varietati, Miss Spink si Miss Forcible si pe tanarul Whyborn (prescurtare de la Why Where You Born).

La fel ca Alice (in Tara Minunilor), Coraline descopera o intrare secreta in alta lume, una magica, in care totul pare sa mearga asa cum si-ar dori, lume in care parintii, vecinii si prietenii par a avea ca unic scop starea ei de bine. Totul, cu un singur neajuns: toti locuitorii acestei lumi ascunse au in loc de ochi, nasturi. Aventura incepe in momentul in care Coraline realizeaza ca totul are un pret pe lumea asta si ca prefera o viata cu imperfectiuni, decat un destin in care ochii sa ii fie acoperiti de nasturi.

Lumea din “Coraline” este creata cu ajutorul tehnologiilor de ultima generatie, folosindu-se animarea 3D a fetelor, stop-motion,insa nu fara a disparea acel sentiment creat de personajele din The Nightmare Before Christmas, de papusi umplute cu nisip si animate a la anii ’90, un sentiment de autenticitate, transmis fara greseala de Tim Burton catre public, intr-un regal al imaginatiei, reusind inca o data sa transpuna propriile cosmaruri pe panza cinematografica. Apropo de cosmaruri, filmul nu este neaparat recomandat copiilor (asta daca nu vreti sa ii vedeti cum dorm in fiecare seara cu lumina aprinsa).