Mie imi place iarna. Chiar si in oras. Stiu, e zapada peste tot, se circula greu, au disparut si jumate din locurile de parcare care si asa erau putine, iti trebuie senile ca sa intri pe unele stradute laturalnice, e frig ca naiba, cad turturi de peste tot de parca zici ca a revenit Vlad Tepes printre noi si ne bombardeaza cu tepe, insa parca nu-i dracul chiar atat de atat de negru, sau ma rog, zapada atat de alba, in cazul nostru.
Primul lucru bun, ala evident de altfel, e ca Bucurestiul nostru gri si negru (sau roz, albastru si galben, pe unde a vopsit Vanghelie) e camuflat de alb. Albul e-n regula. E linistitor. E adevarat, e aceeasi culoare cu care sunt capitonati peretii anumitor institutii de specialitate, dar calmeaza totusi privirea. Plus ca dispare subit toata mizeria. Ninsoarea baga sub pres gunoiul mai abitir decat ar putea sa o faca toate serviciile de salubrizare din toata tara, la un loc. Unde te uiti, curat! Asta bineinteles pana la primavara. Sau de cand cu incalzirea globala, pana-n weekend.
Un alt lucru de remarcat ar fi ca iarna scoate ce-i mai bun din anumiti oameni. Stiu, sunt aia care injura pana fac spume la gura zapada insa, intr-o societate din ce in mai individualizata, iarna lucrurile se schimba un pic. Nu trece zi in care sa nu vad un nefericit(a) posesor de automobil care sa nu ramana blocat pe cate-un damb de zapada si un trecator care sa-i sara in ajutor. Ce se intampla? In restul timpului, pe strazile noastre, cateodata ai impresia ca oamenii ar putea sa treaca chiar si pe langa o gasca de motociclisti care jefuiesc armat o batranica in scaun cu rotile si sa se uite in alta parte dar, iarna, aceeasi oameni pun umarul si isi ajuta semenii blocati printre troiene. In intersectii, in fata blocului, vezi doi, trei, zece oameni care patrunsi subit de un sentiment de solidaritate se opintesc sa urneasca de pe loc cine stie ce harb (vorba vine, am vazut si un Hummer blocat pe o strada din Azuga, pe care si cate o Dacie trecea din cand in cand cu nonsalanta). Nu stiu despre altii, dar eu cand vad romani saritori ma bucur. Ma face sa sper.
In rest, ar mai fi Craciunul, dar a trecut, ziua mea de nastere, dar si asta a trecut, patinoare din ce in ce mai multe, o partie destul de indoielnica in parcul Tineretului, drifturi voluntare si involuntare prin curbe si nu in ultimul rand posibilitatea de a varia paharul de vin rosu de zi cu zi cu paharul de vin rosu fiert. Vedeti? Iarna e buna. Nu-i ca vara, dar nici ca toamna parca nu e.
Sursa pozei, aici
