Am vazut in sfarsit Sherlock Holmes si tot ce pot spune este: Ce naiba s-a intamplat cu eroul meu preferat? Nu ca as avea ceva cu Robert Downey Jr, cu Guy Ritchie sau Jude Law, insa unde este faimosul detectiv englez (nu american) specialist in kung-fu, glumet in orice situatie (din pacate lipsit de umor britanic si molipsit de cel americanesc)?

N-am nimic nici cu filmele cu super-eroi, chiar sunt un fan declarat. Dar nu mi-l imaginam pe Sherlock in postura de personaj Marvel sau DC Comics, alergand printre clisee si luptandu-se cu personaje cu accent aproape exclusiv american. Ma gandeam ca ar trebui sa poarte o palariuta dintr-aceea tipica pentru Anglia acelor vremuri, un costum cadrilat si pipa (avea si in film, insa dezamorsa bombe cu ea) si sa rezolve crime aparent de nedeslusit, decat sa bata si sa bea mai ceva ca Robert Downey Jr in viata reala. Stiu ca si in imaginatia lui Doyle, Holmes frecventa localurile in care se fuma opiu, insa aici parca semana prea mult a Will Smith in Hancock. As putea spune ca Guy Ritchie nu a ecranizat faimoasele carti ale lui Doyle, ci mai degraba biografia lui Downey Jr.

Copilul din mine, care a adormit de atatea ori cu un volum in care Sherlock Holmes rezolva un puzzle plin de crime, mister si chinezi fumatori de opiu, s-a revoltat complet impotriva acestui film (oare Guy Ritchie nu si-a revenit inca dupa relatia cu Madonna?)! Poate mi-ar fi placut daca o buna parte din copilaria mea nu ar fi fost legata la nivel imaginar de povestile cu Sherlock. Are tot ce-i trebuie unui blockbuster: efecte speciale, actori talentati (care nu joaca rau deloc), buget imens, mai putin talent regizoral. Pacat