Dupa ce a ecranizat faimoasa carte cu acelasi nume, scrisa de Douglas Adams prin 1978 (carte care a beneficiat si de un serial cu acelasi subiect), regizorul Garth Jennings a avut de infruntat ploaia de critici mai ales negative lansate de cei care citisera cartea, vazusera serialul si asteptau cu sufletul la gura filmul. Eu unul insa, nici nu citisem cartea si nici nu vazusem serialul de pe BBC, inainte de a vedea ecranizarea. Asa ca, fara asteptari de vreun fel, am dat play la DVD si i-am urmarit povestea lui Mos Def in rolul unui extraterestru cu fata umana, ghid galactic pentru naivul Arthur Dent, al carui ghinion este ca se afla pe planeta Pamant, care din pacate se afla-n calea unei autostrazi inter-planetare. Asa ca, trebuie data la o parte.

Dupa ce scapa la limita de explozia planetei natale, Arthur si Ford Perfect (Mos Def) ajung pe nava unor extraterestri deloc prietenosi, verzi, grasi si sufocati de birocratie. De aici, cei doi fac autostopul de pe o nava pe alta, de la o planeta la alta, calauziti de Ghidul Autostopistului Intergalactic.

Ma gandesc ca data fiind perioada in care Adams a scris cartea (anii ’70), acidul a avut de spus un cuvant important in procesul de creatie, povestea fiind pe alocuri halucinanta: autostop prin galaxie, un robot care sufera de depresie cronica, o nava cu o forma cel putin ciudata si cautarea adevarului suprem al vietii, detinut de o fiinta pe cale sa-l dezvaluie.

Eu unul am ras, m-am mirat si am admirat imaginile incredibile nu atat ca putere vizuala ci cu un mare impact asupra imaginatiei. Si cel mai important este ca am invatat ca in cazul in care ramai fara casa, Planeta, prieteni, iubita si te trezesti aruncat acolo unde niciun om nu a mai ajuns vreodata, nu trebuie, sub absolut nicio forma, sa te panichezi!