Cam cat de singur te poti simti atunci cand esti SINGUR pe Luna? De fapt, nu chiar singur, ci insotit in permanenta de un robot care vorbeste cu vocea lui Kevin Spacey. Probabil ca atat de singur incat incepi sa vezi chestii si incepi sa vorbesti singur (asta cand nu se afla prin preajma Robo-Spacey). Intreg filmul Moon este un monolog purtat de Sam Bell, singurul astronaut aflat in baza de recoltare a energiei lunare, legat acolo printr-un contract de 3 ani cu Lunar Industries.
Nu voi continua prin a spune povestea filmului, ci prin a-mi exprima entuziasmul pentru descoperirea acestuia. Se pare ca nu-ti trebuie neaparat ultima tehnologie de captura 3D si un buget de 400 de milioane de dolari pentru a face un film science fiction bun. Nu-ti trebuie galaxii pline de nave spatiale si hoarde de extraterestri verzi si balosi, nici mate si sange pe tot ecranul, pentru a-ti face spectatorul sa inteleaga ce ai de zis. Se poate face si cu o camera, cateva efecte speciale si un actor genial. Moon este un film independent, cu un buget infim pe langa majoritatea filmelor de la Hollywood, ale carui imagini cu diferitele jucarii spatiale (masini, nave, costume) arata exact asa cum ar trebui sa arate.
Rolul principal este detinut de Sam Rockwell, cel care duce-n spate intreg filmul, fiind nu numai singur pe Luna, dar si singurul actor din film. As spune ca acesta este cel mai bun rol pe care l-a facut pana acum, iar alaturi de regizorul Duncan Jones au reusit sa demonstreze ca filmul nu trebuie privit numai ca o afacere in care investesti cateva sute de milioane si-ti scoti cateva miliarde. Ca filmul ramane a saptea arta.
