Nu cred ca cineva care da play unui film ca Ninja Assassin sau Ong Bak se asteapta sa vada nu stiu ce poveste cutremuratoare sau actorie facuta ca la carte. Nu, motivul principal il reprezinta scenele de bataie sangeroase si bine construite. Iar Ninja Assassin nu duce lipsa de asa ceva. Vorba cuiva: “Un singur ninja a fost ranit la realizarea acestui film. Restul au fost omorati.”

Povestea, ca de obicei, este a unui tanar intors impotriva maestrului sau, pornit intr-o cursa infernala intru razbunare. Totul imbracat intr-un invelis de conspiratii la nivel inalt, condimentat cu agenti secreti, politicieni corupti si politisti cinstiti (o politista de fapt, care incearca sa ridice valul de umbre de pe misterul asasinului mascat). Premisele astfel setate, baia de sange poate incepe. Iar asasinul cu ochii oblici, cel intors impotriva propriului clan, a carui infatisare nemascata l-ar putea trada (asa cum spune unul dintre personaje) ca facand parte dintr-un boy band asiatic, incepe sa sectioneze membre, sa eviscereze alti ninja si sa aiba flashbackuri din perioada in care era tanar, indragostit si antrenat-torturat de un maestru fara mila. Pentru ca mila este doar pentru cei slabi. Iar un ninja nu-si permite sa fie slab. Sau sa aiba inima.