Ma tot intreb de ceva timp daca nu cumva sintagma asta arhicunoscuta, “punk’s dead” e adevarata. Are ea vreo legatura cu muzica pe care o cantau Sid Vicious si Johnny Rotten, cu declinul muzical al celor precum Offspring sau Green Day? Cu faptul ca acum crestele se fac dimineata in fata oglinzii timp de cateva ore sau la stilist?
Barry Ashworth, DJ de peste 20 de ani, producator si voce la Dub Pistols declara ca cea mai mare influenta muzicala a lui vine din partea celor de la The Clash si ca, chiar daca nu canta punk, spiritul acestei miscari este viu in el. Vorba lui, totul tine de atitudine, nu de muzica pe asculti sau pe care o canti.
Iar daca vorbim de atitudine, atunci dam de buba. Degeaba lanturi agatate de pantaloni in carouri, tricouri Rammones, tepi si creste, certuri pe forumuri de muzica despre cine cunoaste mai multe versuri ale trupelor rock consacrate si asa mai departe. Degeaba. Spiritul moare incet, revolutiile par niste notiuni din ce in ce mai indepartate, iar curajul de a spune ceea ce crezi se stinge precum un chibrit firav.
Ascunsi in spatele unor monitoare, televizoare, nicknameuri pe forumuri, retele virtuale de socializare si alte forme hibride ale vietii reale, ne uitam neputinciosi cum aceasta stare de spirit moare.
Acum 30 de ani, milioane de oameni ii apreciau pe tinerii care in ciuda aspectului golanesc (punk) aveau curaj sa cante impotriva reginei Angliei si a felului in care ajunsese societatea in care traiau. Chiar daca erau pe heroina, beau litri intregi de vodka zilnic, aveau versuri vulgare si tricouri cu capete de morti, mesajul lor era clar: nu ne place de voi, nu ne place cum am ajuns, vrem schimbare. Iar totul era facut la vedere. Pe stadioane, in cluburi, la festivaluri, unii pe scena, altii in fata scenei, tineri saraci sau bogati, se intorceau impotriva superficialitatii si a modului fix de a privi lucrurile. Nu mai vroiau minciuni, ipocrizie si mentalitati invechite.
Nici noi le mai vrem astazi, insa cine mai are curajul sa le spuna? Problema se afla la nivel individual. Nu este nevoie sa ne facem tepi in par si sa ne infigem insigne in piele, dar un pic de luare de atitudine, un pic de dat cu pumnul in masa cu siguranta nu ar strica. Poate am reusi sa resuscitam notiunea de punk. Altfel, punk is almost dead!
