Defendor este o poveste de care, fiecare dintre noi, avem nevoie la un moment dat. Intr-un moment in care lumea din jur te crede nebun, desi tu esti sincer cauzei tale, in care crezi pana la sfarsit. Intr-un moment in care lumea din jur ti se pare pur si simplu plina de greseli si ai nevoie de un erou. Sau pur si simplu, pentru a ne aminti de o latura a noastra care moare incet: curajul de a lupta pentru ceva in care credem, chiar daca pentru cei din jur, acel lucru pare vecin cu nebunia.

Pentru cei mai multi, Artur Poppington (Woody Harrelson) ar putea trece drept un locatar cu drepturi depline a unei camere albe capitonate: seara se imbraca cu un costum negru, pe care a lipit un D naiv, facut din banda adeziva, isi ia armele letale (un borcan cu viespi si un ciomag mostenit de la un bunic) si pleaca sa lupte cu Raul. Nu va lasati pacaliti de trailer sau de rezumatul de pe diferite siteuri. Filmul nu este nici amuzant si nici despre eroi cu cine stie ce abilitati. Prezinta pur si simplu povestea unui om simplu, cu o misiune. Crede cineva ca isi poate pune colanti albastri si o mantie si sa zboare ca Superman? Sau ca isi poate gasi la Mall, de cumparat, costum de Iron Man? Sau gheara de Wolverine? Nu prea cred. Ne putem regasi in povestea incredibila a lui Artur Poppington? Cu siguranta.

DefendOr este inca o demonstratie ca se poate face un film genial, cu un buget mic, doar cu o mana de actori extrem de talentati si un regizor foarte priceput. Pacat ca traim intr-o lume in care marketingul aduce in fata doar filme de serie B, cu bugete cat PIB-ul unei tari de lumea a treia.