Traducatorii romani au dat din nou lovitura, de data aceasta cu romanul lui Mark Haddon, ajuns in librariile romanesti sub ridicolul titlu ” Pata cu bucluc”. Cale lunga de la originalul ”A spot of bother”, nefortat si foarte sugestiv pentru subiectul cartii si in plus, cine mai foloseste cuvantul “bucluc”?!. Am avut norocul sa imprumut cartea in versiunea netradusa si, ca in cazul multor alte carti britanice, am ajuns la aceeasi concluzie: merita efortul de a citi in engleza, chiar si cu riscul de a te mai lupta cu dictionarele.
So, “A spot of bother” este o poveste despre o familie englezeasca, mama tata si copii ajunsi intre timp adulti. Provin din clasa medie, parintii locuiesc singuri intr-o casa cu 3 dormitoare, 2 bai si o curte, cei doi copii au parasit cuibul familiei si incearca sa se descurce singuri cu un succes relativ: Jamie este agent imobiliar, Katie este un fel de secretara si isi creste copilul ramas dintr-o casnicie anterioara. Pana aici nimic deosebit, right? Dar cum fiecare viata e o lunga insiruire de mici drame, in spatele banalitatii personajelor e un teren alunecos pe care Haddon si-l face teren de joaca. Se joaca cu neimpliniri, cu alegerea intre dragoste si confort, cu degradarea relatiilor intr-un cuplu, cu neputinta de a recunoaste ca ai nevoie de ajutor si multe altele.
Situatie dupa situatie si greseala dupa greseala, personajele se dezvaluie individual, fiecare are povestea lui pe care incearca fara prea mare succes sa o tina departe de ochii celorlalti, ca intr-un final problemele lor sa duca spre acelasi punct, la o nunta “de poveste” cu batai intre sotul inselat si amantul sotiei, saruturi intre doi barbati si un discurs al tatalui miresei imbunatatit cu 8 pastile de Valium.
Drumul personajelor e unul tragi-comic. Nu e nimic amuzant in problemele fiecaruia si totusi naturaletea cu care autorul descrie ce fac si mai ales ce gandesc iti smulg un zambet intelegator. Un barbat tipicar si introvertit de 60 de ani incepe incet incet sa isi piarda mintile, realizeaza asta, dar incearca intr-o maniera pur englezeasca sa o faca politicos fara sa deranjeze pe nimeni. Sotia casnica, tot spre 60 de ani, isi descopera veleitati de amanta. Situatii triste sau de blamat in mod normal, dar autorul isi creioneaza fiecare personaj astfel incat sa ii intelegi greselile si sa speri ca o sa ii fie bine.
Toata lumea incearca sa para mai nobila decat este de fapt in cartea asta, dar, intr-un final, ideea ramane ca viata e facuta in mare parte din lucruri simple iar fercirea vine din felul in care stii sa le recunosti.
“After a an Indian meal they went back to Jamie’s flat and Tony did at least two things to him on the sofa that no one had eveer done before to him before, then came back and did them again the following evening, and suddenly life become very good indeed”. Chiar asa de simplu poate sa fie, iar incercand sa pozezi in persoana model vei rata cu siguranta momente si posibilitati.
Si mai e ceva de retinut din romanul acesta. Niciodata sa nu renunti sa comunici cu cel de langa tine dincolo de lucrurile cotidiene. Oamenii vor avea nevoie intotdeauna sa fie ascultati si sa asculte. Altfel, pot ajunge sa se convinga singuri ca au cancer in locul unei banale iritatii. Fara prea multe alte detalii, o carte usor de indragit!
Foto: www.thebookitlist.files.wordpress.com
