Cu totii am observat, inteles si aproape acceptat invazia chineza. Exista un China Town in fiecare oras mare din Europa sau SUA, produsele lor inunda pietele de pretutindeni, televizoarele sunt asaltate de imagini cu zgarie nori ridicati peste noapte in Shanghai si ceremonii colosale de deschidere a evenimentelor organizate in China. Cum ramane insa cu filmele lor? Dupa doua filme extraordinare,  produse in China, vizionate in ultima saptamana concluzia mea este: bring it on, chinese people!

Yip Man 2 este, evident, continuarea primei parti, in care marele maestru de Wing Chun din Fu-Shan este nevoit sa fuga din calea japonezilor cu apetit crescut pentru jocurile cu sabia. Ajuns in Hong Kong, Yip Man incearca sa faca ce stie el mai bine: sa-i invete pe tineri stilul Wing Chun. Apasat de lipsa de discipoli, greutati financiare si venirea pe lume a unui nou copil, Yip Man intalneste un nou obstacol: pentru a putea preda artele martiale in Hong Kong, trebuie sa-si dovedeasca priceperea intr-o confruntare cu marii maestri ai locului, condusi de personajul interpretat in mod genial de Sammo Hung.

Confruntarea oarecum prieteneasca dintre scolile locale de kung-fu, conduse de aceleasi principii verticale inradacinate de-a lungul miilor de ani este stricata de occidentali. Mai exact, de campionul mondial la box, un englez insolent, care calca in picioare traditiile chinezesti si joaca murdar. Intruchiparea perfecta a strainului asupritor, am putea spune. De aici, filmul capata o tenta patriotica, un fel de raspuns, sau de replica, a chinezilor la filmele hollywoodiene in care un Rocky sau un Van Damme aproape invins reuseste sa invinga oponentul din Rusia si cu ultima suflare, flutura steagul tarii lui.

Insa, Yip Man, reuseste sa ocoleasca capcanele patetismului si a ridicolului filmelor americane. Cum? Scenele de lupta sunt credibile (cat de mult se poate pentru niste chinezi care zboara) si bine filmate, costumele si machiajele sunt ireprosabile, atmosfera Hong Kongului anilor ’50 este reconstruita cu minutiozitate, iar cireasa de pe tort o reprezinta discursul de final al lui Yip Man, care se termina cu: Integritatea nici unui om, nu este mai presus decat a altuia. Ati inteles occidentali increzuti?