Aici sus, dimineata incepe cu o liniste lunga. Lumea este lenesa aici, doarme pana spre pranz. De obicei cel mai matinal era Sfantul Petru, dar de cateva zile insusi Dumnezeu i-o luase inainte. Gandurile nu-l mai lasau sa doarma prea mult, desi el se culca ultimul in fiecare seara pentru ca nu prea mai avea incredere in nimeni incat sa-l lase sa vegheze lumea de jos. Nu mai era disciplina de altadata.

Motivul pentru care era treaz la prima ora a diminetii era insa straniu – daca putem spune asa dat fiind personajul de care vorbim -, Dumnezeu avea emotii. Era chiar putin speriat. Temerile incepusera cu doi ani in urma, dar acum il ajunsesera toate cele intamplate in acest rastimp si incepea sa le faca fata cu greu.

Era o luni la fel ca oricare. Dumnezeu se trezise pe la ora amiezei, iar acum urma sa aiba intalnirea obisnuita cu Emil, vechiul sau partener de dezbateri. Intotdeauna aceste intalniri Il bulversau pentru cel putin jumatate de zi. Emil nu parea sa creada in El nici dupa ce ajunsese acolo si a avut sansa sa-L cunoasca. Era foarte combativ, iar dupa discutii, nu putine au fost intrebarile ce-L tulburau pe Dumnezeu si chiar il faceau sa aiba indoieli despre rolul sau si in propria credinta in lucrarea sa.

Cam asa stateau lucrurile si dupa intalnirea cu Emil din acea luni. Nimic nu mai parea la locul lui. Se gandea cu groaza ca mai trebuie sa citeasca si raportul saptamanal al Sfantului Petru. Cifrele capatau o trasatura dramatica, pe saptamana ce trecea prezentau o imagine dureroasa despre ce se intampla jos. Tot mai putini oameni ajungeau in Gradina Sa, iar in acea zi s-a hotarat sa-l confrunte pe Sfantul Petru, sa afle exact ce se intampla. Din pacate El cam pierduse contactul direct cu oamenii. Problemele globalizarii ajunsesera si sus, iar timpul sau era prea plin de miscari de repozitionare a caselor sale de jos si de strategii de aplanarea conflictelor. Planul de corelarea a religiei la globalizare nu mai puteau fi amanat.

Sfantul Petru a ramas surprins de interpelarea lui Dumnezeu si de intrebarile ce tineau de criterile pe care le foloseste pentru a face selectia. A incercat sa-I explice ca nu a schimbat nimic in metodologie, doar ca sunt tot mai putini cei care trec prin filtru si se dovedesc demni de a fi primiti.

- Lumea s-a schimbat foarte mult, asa cum arata si traiectoria trasata in graficul pe care l-am atasat la raport, iar noi avem de pierdut de pe urma acestor schimbari. Echipa mea incearca sa faca tot posibilul pentru a mentine un bilant bun, dar nu prea mai facem fata. E greu acolo jos! Nu-mi permit sa Va dau idei, dar cred ca ar fi o solutie daca V-ati deghiza intr-un om normal si ati cobori o data pe luna in una din capitalele de jos. O sa aveti sansa sa luati pulsul vietii de acolo si sa va convingeti ca lucrurile sunt asa cum arata si rapoartele.

Acestea au fost cuvintele ce L-au convins pe Dumnezeu sa intre mai mult in problema si sa vada daca buba este chiar in lumea de jos sau la portile Raiului.

Asa i-a disparut somnul. Vizitele jos ii dadeau multe batai de cap, iar locul in care trebuia sa coboare acum il facea sa se teama de ce o sa se intample cu El si cu Imparatia Sa.

Primise brief-ul facut de ingerul Gabriel, ce avea misiunea sa coboare doua saptamani acolo unde urma sa se duca Dumnezeu si sa-L informeze despre ce V-a intalni acolo. Gabriel mai avea misiunea de a-I stabili cateva intalniri cu diferite personalitati care sa-I poata oferi o imagine despre lumea de jos. Brief-ul nu era nicioadata foarte exact, iar persoanele cu care urma sa se intalneasca – carora Grabriel il prezenta pe Dumnezeu ca un om de afaceri venit de afara -, erau alese pentru ca Dumnezeu sa plece cu o imagine buna. Nu se stie care era motivul adevarat pentru care Gabriel facea asta, dar Sus circulau doua variante: voia locul Sfantului Petru sau sa fie ingerul pazitor al lui Charlize Theron.

Insa lucrul asta nu L-a ajutat deloc pe Dumnezeu. De fiecare data cand se intorcea era foarte dezamagit de diferentele ce apareau intre realitate si brieful facut de Gabriel. Pe urma nici nu a mai fost vorba de asta, brieful il folosea doar pentru orientare in spatiu, dar ce intalnea in aceste locuri Il facea sa se apropie mai mult de perspectiva lui Emil. Totul o luase razna. Pana si El parca uita de poruncile Sale atunci cand traia printre oameni pentru ca nu le regasea pe nicaieri.

Acum era la doi ani departare de prima calatorie si era aproape de a renunta la ele. Nici franchetea lui Emil, nici luciditatea rapoartelor Sfantului Petru, nici “fardarea” lui Gabriel si nici realitatea insasi nu-I dadeau forta de care avea nevoie sa mearga mai departe. Cu atat mai putin il ajuta locul in care trebuia sa coboare acum: Bucuresti. Brief-ul Il inspaimanta de-a dreptul. Erau trei pagini ce proiectau o imagine in care erau cuprinse toate lucrurile rele de care se lovise in precedentele calatorii. Oamenii astia reusisera sa culeaga tot ce e mai rau si sa le exploateze pe termen lung. Capitolul intalnirilor era gol. Gabriel nu reusise sa gaseasca pe cineva care sa-L ajute pe Dumnezeu sa-si recapete increderea. Bucurestiul avea sa-I dea ultima lovitura a adevarului. Si asa a fost. Dumnezeu se hotari sa renunte la proiect si il chema pe Sfantul Petru pentru a-i comunica decizia.

- Petrule, ai avut dreptate! Se pare ca o sa fim tot mai putini pe aici. Dupa ce am citit si foile despre Bucuresti am hotarat sa renunt la a mai cobori. Nu este perioada Mea acolo si nu cred ca mai avem ce sa facem in afara de a-l lasa pe Lucifer sa se ocupe de selectie pentru noi. Resturile lui vor ajunge la noi. Cam asa vor sta lucrurile o perioada de acum incolo!