DJ Spain, DJ Holland si DJ Shadow s-au luptat duminica seara pentru atentia celor cateva sute de spectatori adunati la Uranus, care pe sezlonguri, care la bar sau pe jos, pe unde se mai gasea un loc liber. Daca primii doi, DJ-ii care mixeaza cu picioarele, nu au reusit sa adune decat cateva proteste razlete ale celor care asteptau cu nerabdare fluierul final al arbitrului, DJ Shadow s-a depasit pe el insusi. Chiar daca publicul nu a fost atat de numeros (Joshua tocmai venea de la Exit, unde a pus in miscare vreo 40,000 de oameni), printre “multumesc”-uri, “buna seara Bucuresti”-uri si alte politeturi, Shadow a mixat de parca nu ar mai fi existat o a doua zi.

E drept, mi-ar fi placut mai multe dintre melodiile de pe Private Press (cel putin) in varianta originala, dar m-am multumit sa aud Organ Donor si You Can’t Go Home Again, chiar si asa, duse la un nou nivel. Plus cateva trackuri noi, care inca nu si-au gasit locul pe vreun album, dar care suna intr-un fel anume. Muzica a fost geniala, dar cireasa de pe tort au fost vizualele. Nu vizualele alea de pe la noi, cu doua imagini “abstracte” lipite una peste alta, fara vreo legatura cu muzica, ci niste povesti vizuale, facute profesionist. Unde mai pui si ca pupitrul lui Shadow s-a aflat intr-o bila din material textil, cocotata pe scena, pe care s-au proiectat respectivele vizuale despre care vorbeam mai sus.

Ce sa mai, per total, show-ul lui Shadow a fost exact asa cum mi l-am imaginat. Ne-a ajutat si vremea, pelerinele au ramas ascunse, putin cam scurt, dar indeajuns, avand in vedere ca nu cu mult timp in urma Shadow anunta intr-o scrisoare deschisa ca planuieste sa se lase de invartit la platane. Ma bucur ca si-a reconsiderat decizia si a iesit momentan din starea de depresie comerciala.