Dupa 3 zile de petrecut in Bulgaria ajung, din nou, la o concluzie care nu o sa fie pe placul multora: vecinii nostri consumatori de castraveti ne-au luat-o inainte. Da, stiu, acum o sa se umfle muschiul patriotic din fiecare si o sa spuneti ca nu e adevarat, ca ei au cefe late si ne opresc cu radarele cand trecem ca vartejul cu masina prin tara lor. Si ca noi nu suntem asa. Ma rog, ceea ce vreau sa spun e ca ei sunt in stare sa organizeze in mod coerent, un festival, de la un capat la altul. E adevarat ca au avut ajutoare de peste hotare, dar nu e nicio rusine sa ceri ajutorul cuiva atunci cand ai nevoie de el.

Sa incepem cu inceputul. Spirit of Burgas este un festival organizat pe Malul Marii Negre (nu a Oceanului, asa cum credea Serj Tankian) in orasul Burgas, Bulgaria. Se afla de-abia la a treia editie, lineupul si locul de desfasurare fiind atuurile lui. In cele trei zile de concerte, au urcat pe scena Apollo 440, The Prodigy, Andy C, Unkle, DJ Shadow, Serj Tankian, Gorrilaz Sound System, Grand Master Flash. Plus o multime de alti artisti si DJ, majoritatea din Bulgaria (lucru care m-a impresionat placut, de altfel), dar si din strainatate.

Dupa cateva pahare si o calatorie scurta si cinstita cu taxiul (soferul asculta radio FG) am ajuns in parcul care preceda intrarea la festival. Totul organizat impecabil, acces usor pe plaja, bodyguarzi care iti spuneau multumesc dupa ce te controlau. Am trecut peste senzatia stranie de a nu fi impinsi si bruscati la intrare si ne-am indreptat spre concertul Apollo 440, din care am prins melodiile lor oldies but goldies si ne-am pregatit pentru The Prodigy. Publicul numeros (sa tot fi fost vreo 15-16.000 de oameni) a luat cu asalt scena principala in momentul in care si-au facut aparitia Keith Flint si gasca. Am facut un ultim pit stop la bar, unde am gasit preturi decente la bere si preturi exagerate la tarie, care variau in functie de brandul spirtosului turnat in pahar.

Concertul The Prodigy a fost asa cum m-am asteptat. Sunt acum mai pe val ca niciodata, au concerte aproape in fiecare saptamana, un album nou pe care-l promoveaza din rasputeri si, ca niste adevarati profesionisti, au facut miile de oameni sa sara si sa urle alaturi de ei Invaders Must Die, dar si Smack My Bitch Up si alte “slagare” clasice. Cateva ore mai tarziu, plini de nisip si vanatai, cu dureri in locuri de care nu stiam ca exista, au inceput sa apara si cateva minusuri. Scena de muzica electronica a fost asezata in spatele scenei principale, fiind destul de greu sa deosebesti o muzica de alta, iar prestatiile lui MC Q si Andy C (dupa concertul The Prodigy) au trimis destul de multa lume la celelalte scene.

Alte cateva ore de plaja la botul calului, bere bauta si transpirata cu repeziciune si o scurta discutie cu James Lavelle (de citit mai jos)  si a urmat ce-a de-a doua seara de Spirit of Burgas. Everlast s-a imbolnavit si nu a mai putut ajunge la festival asa ca, fara a mai lungi asteptarea, au urcat pe scena UNKLE. Au cantat piese mai vechi (Lonely Soul, In a State) dar si melodii de pe noul album (Where Did The Night Fall), lansat de curand. Lavelle a sarit, a cantat, a mixat, iar vizualele au fost aproape la fel de bune ca si muzica pe care au cantat-o. Dupa care au anuntat ca urmeaza vechiul lor colaborator – DJ Shadow. Show-ul lui Joshua a.k.a. Shadow, cel cu bila magica, il mai vazusem cu doar o luna in urma, la Uranus, in Bucuresti. Insa, si de aceasta data, m-a dat pe spate. Si l-as mai vedea o data chiar azi, daca ar fi posibil.

Seara cu numarul trei a adus concertul lui Serj Tankian, un show Gorillaz Sound System si pe Grandmaster Flash. Serj Tankian (ex System of a Down, in prezent implicat intr-un proiect solo-socialist) a predat o scurta lectie de fuck-the-system, fuck-democracy, fuck-the-money, etc. Fascinant a fost ca, desi a cantat alaturi de o mica formatie cu viori si contrabas si a renuntat destul de mult la sound-ul rock, o multime de rockeri fiorosi l-a aplaudat si a ridicat alaturi de el degetul mijlociu, cu dedicatie speciala pentru guvern. Au urmat Gorillaz Sound System (pe care-i stiam tot de la Bucuresti), cu ceva melodii de-ale lui Damon Albarn & Co., plus cateva remixuri si vizuale in regula, dar in antiteza cu concertul precedent.

Spirit of Burgas nu a fost genul de festival bine inchegat precum sunt Sziget sau Exit. Insa, vorbim de niste festivaluri cu traditie versus unul foarte tanar. Daca la Sziget, de exemplu, iti poti petrece tot timpul in incinta festivalului, luand parte la tot felul de activitati ad-hoc, la Spirit alternativa este sa mergi la plaja. Iar asta este un lucru foarte bun. Plaja din Burgas, cu nisip negru si apa curata, a fost destul de mare incat sa ne primeasca pe toti. Preturile la restaurante si oferta variata (care include peste proaspat, inexistent pe partea noastra de Mare Neagra), berea multa si rece si promisiunea concertelor care incepeau o data cu lasarea intunericului, ne-au facut sa simtim Spiritul Burgasului. Asa ca asteptam cu nerabdare editia viitoare.

Foto: Adrian Gabor