Despicable Me sau, in obisnuita varianta romaneasca inteligenta: “Sunt un mic ticalos”, este un film de animatie 3D produs de studiourile Universal Pictures/Illumination Entertainment, aceeasi oameni care ne-au amuzat cu Up, cu ceva timp in urma.

Povestea este clasica si plina de clisee, atata timp cat incerci sa o judeci cu acea parte “matura” a mintii. Personajul principal, Gru, este un geniu malefic, motivat in actiunile lui de o mama prea putin intelegatoare (vocea lui Julie Andrews) cu ambitiile lui. Gru este genul de personaj negativ care fura bomboane de la copii si se baga inaintea lor la coada la Starbucks. Cariera lui de raufacator de talie internationala este amenintata in momentul in care, un concurent necunoscut la titulatura de villain suprem, fura piramida din Giza. Asa se face ca Gru se vede pus in situatia de a pune in aplicare cel mai malefic plan al tuturor timpurilor: furtul lunii. Evident, Gru se va lupta cu personajul negativ aflat pe locul 2 si se va vedea pus in niste situatii care ii vor schimba viziunea diabolica asupra lumii. Insa, Gru nu este singur in lupta. Alaturi de el se afla o armata de ajutoare sub forma de galusti, cu un ochi sau doi ochi si cu strungareata, care se lovesc si se imping si mai mult incurca decat descurca.

Daca poti renunta pentru 90 de minute la a gandi cu acea parte a mintii cu care faci calculele si iti platesti facturile si te lasi in voia glumelor si a sarmului filmului, te poti distra de minune. De fapt, Despicable Me a facut o sala plina mai mult de adulti, decat de copii, sa rada in hohote. Plus animatia care in unele locuri se foloseste la maxim de posibilitatile unei pelicule 3D. De remarcat o calatorie cu montagne rousse-ul in parcul de distractii si, atentie sa nu parasiti sala inainte de a se aprinde lumina, aparitia ajutoarelor lui Gru pe generic.