Este ironic ca unul dintre cele mai bune filme despre dramele nestiute din Orientul Mijlociu a fost regizat de un canadian. Filmul lui Denis Villeneuve are la baza o piesa de teatru, dar e atat de bine construit incat pana la sfarsit am fost convins ca e ecranizarea vreunei carti foarte bune de care inca nu am auzit. Imi imaginez ca piesa de teatru originala avea un impact destul de puternic asupra publicului (avand in vedere subiectul abordat) dar filmul are efectul unui pumn bine tintit in stomac.

In film, tara araba in care se petrece actiunea nu e niciodata nominalizata. Unul dintre motive ar putea fi faptul ca asemenea lucruri se intampla oriunde exista disensiuni religioase. Chiar daca dupa ceva timp iti poti da seama ca e vorba de Liban, drama e universala. Scenariul este fantastic de intrigant, cu un start ceva mai lent care te poate face sa crezi ca e o poveste pe care ai mai auzit-o. Dar pe masura ce minutele se scurg actiunea devine din ce in ce mai intensa si te gandesti ca in niciun caz lucrurile nu pot fi asa cum le vezi pe ecran. Ca poate ai inteles gresit. Dar Incendies e genul de film in care totul e explicat pe indelete. Nu-si asuma nicio sansa de a lasa lucrurile in ceata. E atat de dur pe alocuri si reuseste atat de bine sa te duca in mintea femeii cu poveste mai dramatica decat iti poti inchipui la prima vedere incat sunt necesare scurte pauze de tigara pentru a putea merge mai departe cu vizionarea.

Cat despre ce se petrece in film, probabil ca cel mai bine ar fi ca fiecare sa parcurga singur aceasta poveste despre lupta, hotarare si acceptare a realitatii (oricat de netrecut ar parea lucrurile la prima vedere). Incendies e cu adevarat un film mare care ar merita atentia cat mai multor oameni.