Cafeneaua Fratelli Espresso Bar situata pe strada Nicolae Golescu nr.5 se va transforma intr-un spatiu dedicat si destinat artistilor, dar si iubitorilor artei. Intr-un nou decor ce va prinde forma chiar sub ochii vostri, in cadrul unor workshop-uri live, se va desfasura o serie de evenimente menite sa promoveze tinerii talentati din peisajul urban bucurestean. Deschis aproape toata saptamana, noul spatiu va functiona atat ca un loc de relaxare, in care doritorii isi pot petrece dupa-amiezile savurand o bautura, in timp ce ii pot vedea pe artisti la lucru, cat si ca spatiu de gazduire al unor evenimente precum lansari de reviste, lansari de carte, expozitii, proiectii de scurtmetraje si lungmetraje, concerte unplugged si petreceri tematice.

La Revolutia din 1989 eram prea mic ca sa fac altceva decat sa duc cateva portocale jandarmilor care ne pazeau de “teroristi”. Sau sa ma ascund in fata televizorului, unde Mihaela, faimoasa eroina comunista animata, facuse loc veveritelor capitaliste Chip si Dale. Insa, de atunci, o data cu tranzitia, Iliescu, mineriadele, Constantinescu, Caritas, Nastase, Basescu, NATO, UE am crescut si eu, iar frustrarile conditiei de roman s-au inmultit exponential. La fel ca in cazul tuturor, de altfel. Asa se face ca am asteptat o noua Revolutie cu inima-n dinti, cu nerabdarea unui copil in ziua de Craciun, sperand ca ceea ce a inceput acum douazeci si ceva de ani va fi terminat de noi azi.

Vineri, romanii au inceput sa iasa-n strada pentru a-si striga nemultumirea. Sambata, media incepuse deja sa deturneze scopul celor cateva sute de oameni stransi la Universitate, fiecare in directia politica dictata de “sus”. Duminica, lucrurile au degenerat atat pe strada, unde protestatarii furiosi au pus-o de-o lupta cu jandarmii, cat si la televizor, unde ziaristii au indreptat iar lucrurile in sensul in care au vrut. Iar luni, lucrurile erau deja asezate: oamenii s-au ferit sa iasa din casa in numar prea mare de frica huliganilor, jandarmii ne-au perchezitionat cu fata la perete si picioarele departate, tot de frica huliganilor si lucrurile au ramas calme, ca la o demonstratie a sindicatelor. Publicul, aceeasi combinatie de fete dubioase, acoperite de fulare, dar si oameni okay, cu ochelari de intelectuali, hipsteri, skateri si alti urbani, batrani mucaliti cu pancarte pe care scria “Marinare ce mai stai, vine Regele Mihai”, gura casca, membri Noua Dreapta si copii tinuti in brate de parintii lor inconstienti.

Am incercat sa imi fac o parere despre ce s-a intamplat la Universitate si nu numai. Primul lucru care ma supara e ca nu m-am putut identifica cu lozincile scandate cu avant si ritm de peluza de toti oamenii din jur. Mi se pare gresit sa izolezi o problema si sa nu intelegi ca bisturiul trebuie sa taie adanc, pana cand nu mai ramane aproape nimic. La fel de gresit mi se pare ca efortul colectiv al unora sa fie furat de altii si transformat intr-un soi de cruciada politica impotriva unuia sau a altuia.

Insa, adevarata problema mi se pare faptul ca oamenii nu au iesit in numar mai mare. Daca in loc de cei 1000-2000 de oameni ar fi fost 50 de mii sau 100 de mii, atunci lucrurile ar fi stat altfel. Dar cand o petrecere sau un meci strange de cateva ori mai multi oameni ca o Revolutie, atunci efortul nostru va fi in zadar. OTV-ul se va autodenumi SMURD-ul Romaniei, Jandarmii vor invoca huliganii ca motiv pentru bastoane pe spinare, partidele isi vor plati oamenii cu pancartele sa iasa in fata si sa-i reprezinte pe cei care nu au destula putere si a caror voce poate fi acoperita usor. La fel de important e ca fiecare sa stie el singur pentru ce iese din casa. Nu pentru ce trambiteaza, cu spume la gura, un prezentator TV. Nu pentru ce rage in portavoce un om care se va incalzi mai tarziu cu un ceai si doi biscuiti serviti la umbra unui sediu de partid. Avem destule motive sa fim nemultumiti. Macar atunci cand luam bastoane si ne sunt incalcate drepturile sa stim pentru ce strangem din dinti. Iar la final, va adresez un sincer “Daca va pasa (si stiti de ce), iesiti din casa!”

Iata si cele patru zile in imagini (foto: Bogdan Trestianu)

Mai tineti minte cum, cu ani in urma, un Lego si niste dulciuri cu eticheta colorata, plus multe portocale erau un cadou mai mult decat suficient din partea lui Mos Craciun? Se pare ca, intre timp, lucrurile s-au schimbat radical. Primul semn a fost spranceana ridicata si “of-ul” dezamagit al unui verisor de vreo 10 ani atunci cand i-am oferit cadoul de Craciun sub forma unui Transformer (Optimus Prime, chiar) pe care l-a verificat cu un ochi expert si l-a abandonat dupa o nanosecunda. La intrebarea mea, daca nu-i place ce i-a adus Mosul, el mi-a raspuns ca e okay, dar ca isi doreste mai degraba un telefon cu touchscreen. Eventual un Samsung Galaxy S II.

Dupa ce am inghitit in sec si m-am gandit ca pe vremea mea un astfel de robot ar fi fost o adevarata comoara m-am pus putin pe aprofundat  problema. Lucrurile pe care le-am citit si aflat se afla sintetizate in feed-ul de twitter pe care-l puteti vedea mai jos, gasit pe eatyourliver.com (exista si un hashtag concludent, numit #firstworldproblems):

Mesajele sunt concludente: “No iPhone, hate my Dad. 8 months to get it fucking cunt.“, “Am I the only person that didn’t get an iPad? I mean I got a car but that’s a different story all together” si asa mai departe. Pe cine dam vina? Publicitate, capitalism, noi insine? Vom mai putea salva Craciunul sau Mosul va trage obloanele si va inchide pravalia dupa ce creditele neplatite la banci il vor scoate pe linie moarta? Stiu, o sa spuneti ca Mosul imbracat in rosu si-a facut-o cu mana lui. Asta de cand a acceptat sa fie platit de coca cola ca sa devina capul de lance al capitalismului si sa livreze in fiecare an mesajul ca fericirea vine intr-o sticla, colorata in negru si in cutii de carton ambalate frumos. Dar nu cumva noi ne-am invatat copiii sa vrea mai mult, tot mai mult?

Cine-ar fi crezut ca in palat e viata? Pe nepusa masa 10 suflete de om au napustit asupra lui sa-l ocupe. Vraja s-a rupt, poarta s-a deschis si episoadele au început sa ruleze, devenind analecte performative.

F R A G M E N T A R I U M este un proiect artistic interdisciplinar de grup, desfasurat pe parcursul a mai multor luni, in diverse locatii, produs de Fundatia FORMAT si finantat de Administratia Fondului Cultural National (AFCN).
Echipa proiectului si-a propus, in diverse etape, investigarea relatiei dintre artele performative si vizuale in diverse tipuri de spatii, mai mult sau mai putin conventionale, precum cele naturale, urbane, domestice, publice, abandonate – locuri in care performerii re-contextualizeaza, fragmenteaza si recreaza situatii, folosind ca punct de plecare realitatea individuala a fiecaruia, impactul direct al ambientului in actul performativ si aspectele sociale, culturale si politice ale realitatii inconjuratoare.
Prin implicarea in proiect a tehnologiei video, a editarii nonliniare si a tehnicilor time-lapse au fost cercetate diferitele valente ale relatiei imaginii filmate in interactiune cu prezenta  performerilor.

Echipa proiectului F R A G M E N T A R I U M va invita la o experienta  video-performativa in spatiile Palatului Stirbei, care se va desfasura cu o cronologie exacta, timp de patru ore.

F R A G M E N T A R I U M : Alexandru Patatics, Bogdan Draganescu, Elena Copuzeanu, Mihaela Dancs, Andreea David, Delia Oniga, Vlad Basalici, Nicoleta Enache, Paul Dunca, Cristina Maria Vasilescu.

Parteneri: Universitatea Națională de Arte București (UNAB), Asociația culturală Oblica
Parteneri media: hipmag.ro, Tataia, 24Fun, veizaarte.ro

China ramane in continuare unul dintre cele mai autoritare state atunci cand vine vorba de cenzura. Daca cenzura politica a fost inca de la inceput un picior puternic in usa libertatii, guvernul a permis, intr-un mod destul de bizar, o oarecare libertate personala, cu iz de democratie occidentala: show-uri de genul X-Factor, bloguri, Google, retele de socializare, concerte si alte distractii “imperialiste americane”.

Lucrurile nu au fost niciodata chiar roz in ceea ce priveste internetul, daca ar fi sa luam in seama marturiile de la fata locului despre imposibilitatea de a accesa Faceb00k-ul zile la rand, cautarile masluite si impartiale venite din motoarele de cautare. De fapt, in ceea ce priveste rezultatele Google atunci cand vine vorba de subiecte “fierbinti” din agenda guvernului comunist, un exemplu este mai mult decat concludent: protestele studentilor din piata Tiananmen de la inceputul anilor ’90 sunt cel mai cunoscut exemplu de revolta impotriva autoritatilor si a regimului opresiv impus de comunisti. Dupa ce spiritele doritoare de libertate au fost calmate cu tancul, autoritatile au facut tot posibilul sa stearga din memoria oamenilor acele zile care vor ramane pentru totdeauna o pata rosie in istoria moderna a Chinei. Dar, pentru ca traim in secolul Google, nu doar memoria oamenilor a fost cea care a stocat imaginile acelea socante, ci si serverele americane ale motorului de cautare. Dovada cenzurii chinezesti asupra internetului iese la iveala atunci cand compari rezultatele cautarii dupa “Tiananmen Square protest” pe Google-ul chinezesc si oricare altul:

(credit foto: huffingtonpost)

Insa, daca mega-corporatiile de talia lui Google pot fi convinse sa fie partinitoare atunci cand vine vorba de “cenzura benefica poporului” pentru a-si aduna in continuare profiturile imense din China, ceea ce guvernul de la Beijing nu a putut opri au fost micii blogeri, organizati intr-o singura voce impotriva tiraniei. Lucrurile, insa, incep sa se schimbe, iar statul pare sa se fi saturat de izul de libertate care a strabatut pana acum China: Administratia de Stat a Radioului, Filmului si Televiziunii a hotarat ca de marti 34 de televiziuni sa-si limiteze timpul acordat emisiunilor de divertisment la doar 90 de minute fiecare. O alta directie in care o va apuca cenzura hotarata de Partid este cea a microblogurilor si a conturilor de Twitter, cele care au facut numeroase probleme Puterii, dupa ce in ultimii doi ani au scos la iveala numeroase scandaluri pe care “oamenii de sus” s-au straduit cu greu sa le ingroape.

In cadrul a ceea ce se numeste “Internet management system“, o intrunire anuala a Partidului Comunist pe tema liberei circulatii a mesajelor virtuale periculoase, felul in care se vor pune bariere singurei voci inca libere a oamenilor a inceput sa prinda contur: blogerii vor fi nevoiti sa-si foloseasca numele reale, la fel si cei care lasa comentarii la articolele scrise de ei. Hotararea pare sa fie luata in urma revoltelor arabe, organizate in mare parte cu ajutorul internetului, lucru care a speriat guvernul de la Beijing, fortat sa-si reevalueze pozitia fata de www.

Nu doar posibilele revolte impotriva sistemului reprezinta singura potentiala problema pe care o ridica libertatea internetului Partidului Comunist, ci si aventuri mai putin ortodoxe ale oamenilor importanti din Partid, precum orgia fotografiata si neobosit share-uita a unui oficial de rang inalt din Provincia Yunnan.

Autoritatile chineze sunt recunoscute pentru mana de fier cu care actioneaza impotriva internetului mai ales dupa ce au oprit de tot “robinetul” in 2009, pentru 10 luni, in urma protestelor etnice din Xinjiang. Insa, popularitatea in continua crestere a lumii virtuale (numarul utilizatorilor a crescut de 4 ori intr-un singur an) si dorinta guvernului chinez de a pastra comunismul cu fata umana forteaza autoritatile sa recurga la metode mai subtile: adevarate birouri de propaganda virtuala care monitorizeaza intreg continutul mesajelor si textelor din, cu si despre China, obligativitatea folosirii numelui real atunci cand postezi orice si presiunea asupra blogerilor.

Problema chinezilor e o problema globala pentru ca internetul e un tool global, iar atunci cand o mica parte din el devine inaccesibila si accesul la adevar devine limitat. De asemenea, orice precedent si orice noua metoda de a lupta impotriva vocilor libere si potential periculoase pentru autoritati care circula in www reprezinta o modalitate replicabila oriunde in lume. Si, chiar daca acesta e un moment in care poti spune “bine ca traiesc in Romania, pentru ca macar imi pot varsa frustrarea pe un blog, protejat de anonimat” lucrurile se pot schimba oricand, oriunde, cat ai zice click.

Poza de aici.

Donald Draper, publicitarul depravat, Joan Harris, roscata bine dotata si bine informata, Peggy Olson, angajatul model, Pete Campbell si restul gastii au facut ca Mad Men sa fie unul dintre cele mai apreciate seriale ale momentului. De fapt, serialul a prins atat de bine la public si a strans atatia fani, incat era doar o chestiune de timp pana cand si altii vor incepe sa capitalizeze succesul seriei.

Andrew Cracknell este unul dintre cei care au inteles ca pot scoate multi bani cu ajutorul unui instrument atat de bun ca Mad Men. Cracknell, el insusi un publicitar in genul lui Donald Draper (pana de curand creative director al agentiei Bates), a scris o carte foarte interesanta despre lumea advertisingului in anii ’50-’60. Adica perioada de dupa razboi in care se intamplau lucruri interesante, precum ideea si succesul campaniei DDB pentru Volkswagen: cum sa vinzi o masina proiectata de Hitler, americanilor traumatizati de razboiul nazistilor.

Cracknell face paralele intre adevaratii Mad Men si personajele din serial: plini de incredere, determinati, inventivi si curajosi. Dar si betivi pana la Dumnezeu, profitori, lipsiti de scrupule. Cartea lui Cracknell povesteste despre inceputurile advertisingului modern.

De cumparat de aici.

Cateva cuvinte despre Cracknell, aici.

Un review al cartii, aici.

Un scurt interviu cu Cracknell, despre carte:

Artistul si designerul canadian Tobias Wong a murit anul trecut la doar 35 de ani. Unul dintre cei mai apropiati prieteni ai sai, Frederick McSwain a gasit o cale inedita de a pastra vie amintirea lui Tobias: un portret alcatuit in 13,138 de zaruri (echivalentul a 35 de ani). Lucrarea a fost expusa la BrokenOff Exhibition (NYC).

Concertul BRYAN FERRY programat pentru data de 1 mai la Sala Palatului din Bucuresti se amana pentru data de 18 septembrie. Detaliile privind noua locatie a concertului BRYAN FERRY de la Bucuresti din 18 septembrie vor fi comunicate in cursul saptamanii viitoare.

Artistul a fost supus unor teste medicale amanuntite in ultimele doua saptamani; in urma rezultatelor medicul personal al artistului i-a recomandat o pauza de minimum o luna intre cele doua turnee internationale, cel cu Roxy Music pe care tocmai l-a incheiat in martie in Noua Zeelanda si cel solo din Europa care ar fi trebuit sa inceapa pe 19 aprilie. Asadar primele sapte concerte programate intial pentru luna aprilie si cel de la Bucuresti de pe data de 1 mai au fost reprogramate.

Biletele achizitionate pentru concertul din 1 mai raman valabile si pentru concertul din 18 septembrie.
In cazul in care cei care si-au cumparat bilet nu pot sau nu doresc sa participle la eveniment la noua data, isi pot recupera banii pe bilete de la punctele de vanzare de la care au fost achizitionate.
Pentru biletele achizitionate online, cei care doresc returnarea acestora sunt rugati sa trimita detaliile comenzilor pe adresa contact@eventim.ro.

Suma reprezentand pretul biletului va fi rambursata integral in baza biletului pe care cumparatorul il va prezenta ca fiind intact si valid. Biletele pot fi returnate in perioada 15 aprilie – 14 mai 2011.

Ma plimbam azi prin Bucuresti si ma uitam la gropile imense care se casca din asfalt, santurile adanci in care armate de oameni sapa doar ei stiu de ce si pana cand, am inspiriat adanc aerul poluat si m-am ciocnit de o gramada de oameni furiosi in drum spre cine stie unde. Un tablou destul de urat, nu? Dar si destul de realist.

E asa cum spune Noper in interviul acordat Experimentalistului si publicat pe Bucharest by Hand (provocat de Grolsch): “În orașele frumoase pe care le-am vizitat nu prea am reușit să desenez niciodată nimic… Totul era așa plăcut, frumos, drăguț, nu mă inspira. În București imediat se activează depresia, nervii, frustrarea, cinismul și am ce să refulez. Asta cred că e singurul punct pozitiv, urâtul Bucureștiului îmi gâdilă talentul.”

Inspiratia vine cateodata atunci e stimulata negativ. E de ajuns sa va uitati pe harta de pe Bucharest by Hand si sa vedeti cati oameni au reusit, prin propria creativitate sa transforme Capitala, bucatica cu bucatica, intr-un loc in care se poate trai. Dar inca nu suntem destui. Avem nevoie de cat mai mult ajutor pentru remodelarea orasului in care ne petrecem cel mai mult timp. Pana acum, proiectul a adunat 170 de lucrari de la diferiti artisti cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Vino pe Bucharest by Hand si reinterpreteaza si tu locul tau preferat din Capitala sau incearca sa vezi cum poti potrivi o lucrare de-a lui Alex Galmeanu, Yvat, Noper sau Dragos Bucurenci, pe harta.

foto credit @ Alex Galmeanu

Tu nu te-ai saturat sa auzi aproape zilnic, expresia cvasi adoptata de majoritatea bucurestenilor: nu mai suport orasul asta? Unul dintre motivele pentru care am pornit proiectul HipMag.ro a fost chiar acesta! Nu mai vrem sa privim doar partea goala a paharului si consideram ca partea plina e cea cu lucruri bune, cu evenimente, locuri si oameni ca lumea, care merita toata atentia si promovarea. Asadar, cand a aparut in peisaj proiectul Bucharest by Hand – ultimul experiment provocat de Grolsch – am zambit si am capatat aripi noi, pentru ca am stiut ca exista si alti oameni care gandesc la fel. Pe Bucharest by Hand ai sansa de a da locurilor pe care tu le iubesti, o noua infatisare.

Cu entuziasm nemarginit am urmarit cum oameni ale caror proiecte le respectam au reinterpetat Bucurestiul si ne-au aratat cum fac ei sa reziste tentatiei de a fugi cat mai departe de Capitala noastra de zi cu zi. Arunca si tu un ochi pe Bucharest by Hand si citeste despre Islamul cel Dulce al lui Dragos Bucurenci sau vezi la ce se refera Alex Galmeanu atunci cand vorbeste fotografic despre Conservatorism. Si, de ce nu,  incordeaza-ti imaginatia si potriveste lucrarile celor doi pe harta verde a Bucurestiului. Hai la o tura virtuala prin orasul pe care noi il iubim si iti promitem ca nu o sa regreti!

Foto credit @ Alex Galmeanu (Conservatorism – Bucharest by Hand)