Maurizio Dami, cunoscut mai degraba ca Alexander Robotnick (numele pe care il foloseste pe scena) pare, la prima impresie, la fel de batran ca muzica electronica insasi, de parca ar fi participat la inregistrarea primului sunet pe  fonograf de catre batranul si ingeniosul Thomas Edison.

In acelasi timp Robotnick este la fel de tanar precum genuri conexe ale muzicii, ca nu-disco sau italo-house, genuri pe care le promoveaza cu imens de multa energie prin cluburile din intreaga lume.

Cariera lui a inceput intr-un moment propice muzicii electronice: anii ’80. A lasat insa piesele electro pentru jazz, coloane sonore sau muzica destinata instalatiilor artistice, lucruri care l-au tinut ocupat pana prin 2000 cand a revenit la prima lui dragoste: beaturile electro-disco. Experienta lui imensa se vede mai ales in experimente precum cel de mai jos, realizate complet analog:

Energia lui Robotnick este impresionanta. Fie ca pune muzica la 5 dimineata la Exit Festival sau la inceputul noptii intr-un club, dar nu paraseste pupitrul pentru cateva ore bune, Robotnick danseaza si interactioneaza cu publicul mai ceva ca multi dintre colegii lui mult mai tineri de breasla. Iar asta nu poate fi decat inca o dovada vie ca omul e la fel de batran pe cat se simte.

Iar pe final, iata doua mixuri noi semnate Robotnick:

1. Take it Easy (nov. 2011)
Alexander Robotnick – Take it easy (November 2011 DJ-Mix) by Alexander Robotnick

2. Nu-disco & more
Alexander Robotnick – Nu-disco & more (October 2011 DJ-Mix) by Alexander Robotnick

Carla Szabo continuă să fie unul din cei mai activi designeri de bijuterie români.  Cu ocazia celei de a șasea ediții am invitat-o să fie primul designer care va expune în cadrul unei noi secțiuni intitulată “Focus designer” a târgului Autor, care are loc pe 5 și 6 noiembrie la Sala Dalles.

Carla va expune colecția realizată pentru Berlin Fashion Week și prezentată împreună cu Irina Schrotter. Va face demonstrații live de bijuterie pentru a vă arăta cum aceste noi piese din colecție iau viață și vă va încânta cu diversitate creatilor ei expuse pentru a fi achiziționate și purtate. Este un pas nou în evoluția ei ca designer și ne vorbește deschis despre acest lucru în interviul pe care ni l-a accordat.

Sunteți unul din cei mai cunoscuți designeri de bijuterie din România și ați participat până în acest moment la toate edițiile târgului de bijuterie Autor. Cum este percepută participarea la acest eveniment singular ca tematică din interior, ca și designer?

Într-adevăr am participat la toate edițiile târgului Autor și vom participa în continuare cu mare drag, din mai multe motive.

Târgul Autor alături de platforma Extins sunt singurele două evenimente care promovează și susțin într-o formă profesionistă activitatea de designer de bijuterii, un domeniu care până la acest tip de promovare a fost foarte puțin cunoscut.

Un alt motiv este că într-o nișă ca a noastră informația ajunge la public doar cu susținere de durată și apariții mereu surprinzătoare.

“Focus Designer” este o nouă secțiune în cadrul târgului Autor în care un designer cunoscut este invitat să aibă o prezentare într-un format extins decât cel normal. Ce anume este diferit și ce vor descoperii vizitatorii în cadrul prezenței dvs din această nouă secțiune?

În acest moment având la dispoziție un spațiu mai generos și o vizibilitate mai mare, ne-am propus să prezentăm o colecție lucrată în colaborare cu Irina Schrotter și prezentată la Săptămâna Modei din Berlin. Este vorba de o serie de accesorii create sub conceptul “I am”, de mari dimensiuni, concepute special pentru scenă, cu un anumit impact vizual. Este vorba de piese care au în componență fir de păr de cal, argint și cupru aurit precum și elemente de rășină colorată. Ele vor fi prezentate aici împreună cu 5 ținute ale Irinei, lucrate din materiale delicate precum mătasea și pielea.

La o cercetare detaliată a colecțiilor dvs aș tinde să spun că sunteți designerul de bijuterie cu cele mai numeroase colaborări cu creatorii de vestimentar. Aș enumera câțiva dintre ei: Ana Maria Lungu, Stephan Pelger, Kinga Varga. Cea mai recentă colaborare și la un alt nivel este cu Irina Schrotter. Ce aduce ea nou și cum vedeți desfășurarea ei mai departe pe piața internațională și cea pe plan local?

Colaborarile mele cu designerii au fost mereu o provocare minunată. Am proiectat și executat colecții cu concept, îmbinând mesajul dorit de ei cu stilul și povestea mea proprie.

Acest joc mi-a dezvoltat foarte mult puterea de înțelegere a unui obiect și mesajul pe care el îl are de  transmis către public, experimentând cu materialele cele mai diverse.

Colaborarea cu Irina aduce două noutăți pentru mine. O deschidere către publicul internațional în cadrul unui show și o colaborare cu magazinele de desfacere ale acesteia din țară și străinătate. În viitorul apropiat mai pregătim două colaborări. Prima, pentru Berlin Fashion Week cu colecția de iarnă 2012 – 2013 și a doua, tot pt iarnă 2012-2013, în care voi realiza accesoriile colecției Irina Schrotter în colaborare cu Lucian Broscățean.

Privind în urmă sunt curios în legătură cu momentul în care ați devenit conștientă că sunteți atrasă de designul de bijuterie? Cum au evoluat lucrurile din acel punct?

În 2004 pentru un târg de Crăciun, am început să confecționez primele mele piese care au fost niște broșe. A urmat apoi o serie de colaborări cu Anamaria Lungu pentru Festivalul de modă de la Iași. În urma vizibilității creeate atunci, produsele au început să se vândă în magazinul Zebra Society pe care îl dețineam la acel moment. Ulterior am început să iau și mai în serios această activitate urmând chiar să renunț în final la a mai lucra în domeniul amenajărilor interioare, în momentul în care am început să contractez lucrări de tiraje mari pe design de obiect și bijuterie pentru companii locale și internaționale.

“Carla Szabo Design” este firma și brand-ul sub care creați, iar el este, așa cum mi-ați spus, ca și propriul copil. Care este următorul pas pe care îl veți face împreună?

l ducem la școală Este momentul în care trebuie învățat să se dezvolte singur și să iasă și mai mult în lume. Avem un potențial foarte mare bazat pe un model de business special. M-am axat pe creativitate și mai puțin pe tehnici și tehnologii. Astfel că putem să proiectăm și să executăm cu diverse ateliere și fabrici lucrurile pe care le dorim, fără a fi restricționați de investiții uneori prea mari în aparatură și în experiență de durată, necesară cu un anumit tip de material.

Sunteți cunoscută în general ca un designer de bijuterie, dar nu este singurul aspect al designului în care sunteți implicată. Creați cu aceeași versatilitate și în designul de produs. Ați lucrat în domeniul publicității și ați avut proiecte și ca designer de interior. Cât de importantă este comunicare și imaginea în ceea ce faceți? Este imaginea una din cheile esențiale în succesul unui designer?

Comunicarea este esențială. Am învățat asta din experiență mea profesională polivalentă dar și din experiența mea de viață. Este ca și o discuție între doi oameni. Dacă am putea comunica prin telepatie ar fi foarte simplu, dar din păcate pentru a fi înțeleși avem nevoie să fim cât mai clari, mai conciși în ceea ce vrem să spunem. Și asta are ca punct esențial de pornire cunoașterea și acceptarea de sine.

Cum este percepută bijuteria de autor la noi? Care sunt plusurile și minusurile unui mediu (piața) ca cel în care vă desfășurați acum activitatea?

 Bijuteria de autor oferă un tip de obiect încărcat de o energie aparte, cu un mesaj de cele mai multe ori simbolic. Transmite emoția și ideile celor care le confecționează. Cu cât ții mai mult un obiect în mâinile tale sau chiar dacă doar te gândești la el, cu atât el se încarcă cu energia ființei tale. De aceea ca privitor, când vezi un astfel de obiect, de cele mai multe ori ești atras magnetic de el pt că te îndrăgostești de sinceritatea, de pasiunea din spatele lui.

Bijuteria de autor româneascăse află încă într-un stadiu de descoperire și poate fi percepută ca inaccesibilă. Suntem intr-un proces in care ne cultivăm publicul și îl ajutam să se educe vizavi de acest tip special de bijuterie. Din lipsă  de experiență cu materialul și necunoașterea aspectelor tehnice specifice unicatelor sau tirajelor mici, publicului îi este mai greu să accepte costurile deobicei mai ridicate ale acestora. Ele sunt mai tot timpul comparate cu cele ale bijuteriei provenite din producții de serii mari. Chiar și așa, bijuteria de autor în România este de fapt la un preț sub cel real, dat de cheltuielile realizarii lor, precum si sub nivelul costurilor de pe piețele internaționale.

Punctul de întâlnire dintre creator și iubitorul de bijuterie este pasiunea și deschiderea ambelor părți către autentic. Aici este cheia transformarilor minusurilor în plusuri.

Pot spune însă, că acest proces evoluează treptat în fiecare an și are legătură strânsă cu maturizarea și asumarea fiecăruia din noi în parte și a societății în general.

Eu sunt încrezătoare în tot acest demers și susțin cât îmi stă în putință accesul către creație autentică, către noi înșine.

Interviu realizat de Dan Pierşinaru.

Foto: Dan Pierşinaru.

Targul Autor de bijuterie contemporana are loc pe 5 si 6 noiembrie la Sala Dalles.

Extins.com

Despre el se stie in primul rand ca a fost DJ-ul celor de la Portishead. Sau ca are ceva legaturi cu maestrii beat-urilor de trip hop. Adevarul este ca (asa cum puteti citi mai jos, in scurtul interviu pe care ni l-a acordat) Andy Smith a colaborat cu Portishead de cateva ori, dar cariera lui nu se rezuma (chiar deloc) doar la aceste oportunitati care l-au lansat printre  DJ-ii cunoscuti ai momentului.

Probabil ca cei care l-au ascultat atunci cand a mixat in Romania stiu ca ceea ce face el suna cel mai bine live. Primul album semnat Andy Smith intarzie sa apara, dar cel mai bine e sa-l vezi cum invarte discurile in fata ta. Genurile care se impletesc in mixurile lui variaza intre hiphop, RnB, funk, soul si chiar firimituri de electronica, iar soundul te poarta inapoi in anii ’50, ’60. Mix-albumul lui, The Document,  lansat in 1998 a devenit soundtrackul unei generatii care asculta Journeys by DJs de la Coldcat dar vroia mai mult.

Sambata, 22 octombrie, Andy Smith revine in Romania pentru un set la Madame Pogany, asa ca va puteti convinge singuri ca el nu e doar “fostul” DJ Portishead, ci unul dintre cei mai talentati DJ ai momentului.

Iata si cateva vorbe transmise de el pentru HipMag.ro:

Considering that you’ve been touring with Portishead (a band that a lot of people love here), could you give us a little backstage info? How was your experience with them? Do you plan on continuing your collaboration with them at any point?

I HAVE DONE A COUPLE OF DJ SETS AT FESTIVALS THAT THEY HAVE CURATED BUT IM NO LONGER DOING ANYTHING DIRECTLY INVOLVED WITH THEM ANYMORE.ITS ALWAYS GREAT TO HANG OUT WITH THEM AGAIN THOUGH – THEY USED TO BE LIKE SECOND FAMILY IN THE LATE 90’S!

You mix a lot of old beats in your sets. What musical era do you mostly relate to?

I RELATE TO A LOT OF ERAS BUT THESE DAYS I DO GET VERY EXCITED ABOUT 1950’S & 1960’S MUSIC (THE BEGINNING OF IT ALL!) AND IN FACT MOST OF THE NIGHTS THAT I DO IN THE UK ARE 50’S & 60’S NIGHTS NOW.

This is not your first time in Romania. What do you think about the Romanian public?

IT SEEMED REALLY NICE BEFORE – IM LOOKING FORWARD TO COMING BACK. THIS TIME I LL BE accompanied BY MC HONEYBROWN.

Probabil ca unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face in viata este sa inspiri oamenii in drumul lor catre crearea unor adevarate opere, indiferent ca e vorba de muzica, pictura, literatura sau fashion.

Jane Birkin ar putea fi considerata definitia vie a cuvantului muza. Istoria ei incepe in faimoasa miscare Swinging London (scena culturala si fashion din Londra anilor ’60), dar a capatat dimensiuni globale atunci cand l-a inspirat pe Serge Gainsbourg sa scrie Je T’aime… moi non plus. Se spune ca Gainsbourg a renuntat fara sa clipeasca la colaborarea cu Brigitte Bardot (cea pentru care vroia sa scrie melodia initial) si a inregistrat trackul in duet cu Birkin. Linia melodica si versurile explicite (in lipsa unui cuvant mai bun) au provocat un scandal la momentul lansarii, melodia fiind interzisa in Italia, Spania si UK. Lucru bun pentru Birkin si Gainsbourg a caror faima a fost proiectata spre nesfarsit.

In paralel cu activitatea muzicala Birkin a ales sa-si imprime talentul si in a saptea arta, jucand in filme la fel de controversate precum muzica ei (Don Juan, in 1973, in rolul iubitei lui Brigitte Bardot) sau in productii ale unor regizori sau scenaristi faimosi, precum cele doua filme ale Agathei Christie – Death on the River Nille sau Evil Under the Sun. In aceeasi perioada a inregistrat si mai multe albume, printre care Baby Alone in Babylone, Amours des Feintes, Lolita Go Home si Rendez-vous. Toata activitatea artistica i-a adus recunoasterea oficiala in 1992, atunci cand a fost aleasa Female Artist of the Year.

Aura lui Jane Birkin s-a extins si asupra lui Jean Louis Dumas (seful Hermes pana in 2006), cel care a avut norocul sa calatoreasca alaturi de frantuzoaica de la Paris la Londra. In urma unei intamplari din avion, dupa ce Birkin s-a plans ca nu si-a putut gasi nicio geanta care sa-i placa, Dumas a creat unul dintre cele mai cunoscute accesorii Hermes dintotdeauna – Birkin Bag.

Si cum iubirea ei pentru Serge Gainsbourg transcede timpul si orice relatii conventionale, Jane Birkin a hotarat sa ii dedice un turneu international, care va duce cele mai cunoscute hituri ale amandurora in concerte din Europa si America. Jane Birkin va urca si pe scena Salii Palatului pe 13 noiembrie, pentru prima data in Romania.

Jim Marshall e cel mai tare fotograf de care probabil n-ati auzit. Obiectivul lui a clipit in fata lui Jimi Hendrix, Johnny Cash, Janis Joplin, Bod Dylan, The Beattles si multi altii. Practic, Marshall a inventat imaginea de vedete icon ale celor mai multi monstri sacri ai rockului. El e singurul fotograf acreditat in back stage-ul ultimului concert Beattles, tot el a fost fotograful oficial al Woodstock-ului.

In fotografia de mai jos il puteti vedea pe Johnny Cash, surprins de Jim Marshall cu degetul mijlociu ridicat sugestiv, in timpul faimosului concert din inchisoarea San Quentin (tot Marshall a fost singurul fotograf acreditat sa mearga cu Cash in respectivul turneu).

Jim Marshall, in ciuda subiectilor lui veniti din stratosfera rockului, era recunoscut pentru atitudinea lui artagoasa.  Se spune ca, la un shooting, a injurat-o pe Barbara Streisand pentru ca aceasta ar fi incercat sa-i dea indicatii.

Insa, chiar si cu atitudinea lui de artist permanent lovit in orgoliu, incredibilele ipostaze in care i-a surprins pe toti artistii care au facut istorie, il fac unul dintre cei mai cool fotografi dintotdeauna.

Mai multe fotografii incredibile de Jim Marshall mai jos (click pe fiecare pentru a le mari):

jimmarshallphotographyllc.com

Eram intr-o zi pe Magheru, aproape de cinema Patria. Sa tot fi fost ora 2 pe la pranz, multa lume pe trotuare, dar si mai multa in masini, multumita semafoarelor sincronizate si bunului simt al soferilor care nu fortau intersectia.

Cum mergeam apatic spre Romana, la un moment dat, din multimea de zombie care mergea dinspre sau spre casa sau corporatie, se aude un strigat. Un biciclist imbracat ca la carte (mulat din capat pana-n picioare si casca aerodinamica-n cap) a iesit din pluton si, postat in fata masinilor, isi ridica triumfator bicicleta deasupra capului. Un fel de “stati ca fraierii la semafor” victorios. Super tare, mi-am zis. Un Che Guevara al traficului imbracat in colanti. Stima mea pentru el a crescut exponential in momentul in care un sofer de gip l-a luat la ochi si a vrut sa-l confrunte cu sutele de cai putere de sub capota lui de patron de butic din IDM. M-am gandit ca un asemenea martir al traficului civilizat ar trebui sanctificat sau ceva.

Am uitat de biciclistul curajos, dar anonim, pana zilele trecute, cand citeam cu maxima atentie revista Esquire (ultimul numar). Am aflat de acolo ca pe respectivul biciclist il cheama Florin Leonte si este poreclit Legstrong (din motive evidente). Are vreo 6 biciclete, outfit-uri cu care sa le asorteze si hotararea de a schimba statutului celor care prefera doua roti “conservelor” care au pus stapanire pe strazile capitalei. Fost soldat, actualmente antrenor de ciclism. Participa activ la tot felul de competitii care implica efort fizic care ne-ar face pe cei mai multi sa ne asezam mai bine in scaunul nostru comod de la birou si sa obosim doar citind: Iron Man, triatlon si asa mai departe. Si cum Legstrong poate fi la fel de bine si Mindstrong (pentru ca una fara alta nu se poate) Leonte e implicat in tot felul de actiuni si petitii catre Primarie pentru a crea infrastructura necesara deplasarii in siguranta a biciclistilor.

Asadar, daca-l vedeti prin trafic (cateodata e imbracat la costum, dar tot pe doua roti) sau ridicand triumfator bicicleta deasupra capului in fata unei coloane de masini sau chiar daca va cearta pentru ca ati incalcat cine stie ce regula nescrisa a ciclistilor, tineti minte: Legstrong presedinte! (putin probabil, dar singura sansa pentru noi, biciclistii, de a ne putea deplasa in siguranta si normalitate pe doua roti in Romania).

sursa foto: facebook

Unul dintre cei mai proaspeti artisti londonezi, Russ Chimes este un producator si DJ cu o ascensiune incredibila in ultimii 2 ani. Eclectic, dansant si cu un vibe incredibil de proaspat, Russ a reusit sa atinga Number 1 in topul Mtv UK cu remixul piesei Starry Eye a lui Ellie Goulding.

Ceea ce l-a impins pentru prima oara in atentia lumii a fost primul sau EP, «Midnight Club» care a fost recent lansat pe Eye Industries insotit de un scurtmetraj format din 3 videoclipuri.

Dupa o crestere exploziva, Chimes acum reprezentat de agentul artistilor Chicane, Deadmau5, Groove Armada, Kaskade, Pete Tong si Stanton Warriors a lansat in urma cu doua saptamani al doilea EP, Tonic/Helix.

Russ Chimes – Midnight Club EP (Part 1: Never Look Back) from Russ Chimes on Vimeo.

Russ Chimes – Midnight Club EP (Part 2: Tertre Rouge) from Russ Chimes on Vimeo.

Russ Chimes – Midnight Club EP (Part 3: Targa) from Russ Chimes on Vimeo.

Cosmin TRG
Cosmin Nicolae a.k.a Cosmin TRG este primul roman care a participat la Red Bull Music Academy, in 2007, la Toronto. Primul sau contact cu muzica s-a intamplat undeva in 2001-2002, cand a inceput sa-si cumpere ceva discuri si a incercat cateva variante de a face muzica. Timp de 5 ani, a invatat, in 2007 avand si primul release. Genul sau muzical este greu de definit cu precizie, insa este undeva la congruenta dintre house, techno si… ceva mai abstract.
Dupa experienta sa la Red Bull Music Academy, Cosmin si-a schimbat viziunea despre muzica, ajungand sa nu mai tina cont de barierele stilistice imaginare, sa vada calitate acolo unde nu s-ar fi asteptat, sa interpreteze altfel anumite sound-uri care pana atunci nu il atrageau si astfel sa se elibereze de limitele auto-impuse. De asemenea, Cosmin a colaborat cu diversi “colegi” din si tutori de la Academie, precum Todd Osborn, DJ Zinc, Efdemin, Sinden.
Printre cele mai importante creatii ale sale se numara Separat/ Izolat – 50 Weapons; Liebe Suende – Sore of Attraction – Rush Hour; See Other People/ Groove Control – Rush Hour; Tower Block/ Beton Brut – Hemlock.
Aflati mai multe despre Cosmin de pe www.cosmintrg.com/.

Daniel Stanciu a.k.a Minus
Minus (Daniel Stanciu) s-a apucat de muzica in liceu si a scos pana acum cinci EP-uri. Ca stil variaza de la dub si hip hop instrumental, pana la glitch si muzica de jocuri. A fost pe scena la festivaluri din Romania (TMBase sau Rokolectiv), dar si din afara, la Sonar, Todaysart, Numusic, Wilsonic. Anul trecut a participat la Red Bull Music Academy in Londra unde a cunoscut si a colaborat cu muzicieni din intreaga lume.
Daca doriti sa aflati mai multe despre Minus, accesati www.soundcloud.com/minus

Vlad Caia
Vlad incepe sa experimenteze muzica in liceu. Echipat doar cu echipamentul esential, un secventer midi, o clapa si suportul muzicienilor pasionati care il inconjurau, idei si texturi sonice au inceput sa ia fiinta.
Primul material solo este lansat la Next Dimension Music in 2007. In timpul unei perioade scurte urmeaza alte material si remixuri la diferite labeluri precum Dirty Box, Horizontal, Supernature etc.
In 2010 este selectat ca participant la Red Bull Music Academy Londra, unde, timp de doua saptamani a avut ocazia sa intalneasca alti participanti, producatori si oameni de muzica. O experienta unica materializata in largirea orizontului muzical si totodata sa fuzioneze idei noi cu conceptii déjà existente.
Influentele muzicale se intind de la rimturi de jazz, la atmosfere experimentale, de la aranjamente cu orchestratii clasice pana la delay-uri de dub nesfarsite. Un lucru important in abordarea sa este sa fie versatile si sa incerce lucruri noi de fiecare data cand are ocazia.
Daca doriti sa aflati mai multe despre Vlad, puteti accesa si www.myspace.com/vladcaia.

Acum 100 de ani meseria de explorator era una care venea cu riscuri imense dar si cu beneficii pe masura. Mereu in confruntare cu necunoscutul, de cele mai multe ori fara echipament corespunzator, cu resurse putine, dar cu o doza imensa de curaj, cei care se incumetau sa descopere locuri si civilizatii noi erau putini, dar totusi mai multi ca acum. Poate si din cauza ca putine locuri au ramas nedescoperite, urmasii lui Emil Racovita devin din ce in ce mai putini.

Una dintre ultimele exploratoare romance este Uca Marinescu. La cei 71 de ani ai sai ea se poate lauda cu expeditii care insumeaza mii de kilometri, dar si mai multe amintiri, fotografii si experiente. Povestea ei incepe chiar dupa Revolutie, atunci cand si-a vandut toate proprietatile si a plecat in lume pentru a incerca sa inteleaga viata.

Prima pe lista a fost China, pe care a traversat-o singura de la est la vest, cu destinatia finala Tibet. A cautat sa inteleaga putin din filozofia de viata a celor care par sa traiasca in armonie cu lumea care-i inconjoara. Si pentru ca Uca Marinescu este o sportiva de performanta cu numeroase distinctii castigate de-a lungul timpului, ascensiunea pe cel mai inalt varf din Europa – Elbrus – a fost urmatorul pas indraznet, dar sigur, pe care ea l-a facut in 1994. De fapt, despre doamna Marinescu poti exclama fara sa pari exagerat ca e o femeie ca nicio alta. Adica, cine s-ar mai incumeta la o aventura in “iadul” inghetat din Siberia, sa descopere ritualuri samaniste despre care scria si Eliade si sa se plimbe printre vulcani, aburi si intinderi inghetate din Peninsula Kamceatka?

Dupa aventura ruseasca a urmat cea canadiana, din Yukon pana Oceanul Arctic, pentru a vedea ultimele asezari ale eschimosilor. Calatoria spirituala a continuat pe masura ce cea fizica a inceput sa insire kilometri in India, Nepal si Sikkiri. La varsta de 55 de ani, atunci cand multi prefera un loc comod pe canapea in fata televizorului, Uca Marinescu si-a continuat expeditiile montane prin Alpi, Pirinei, Muntii Scotiei si Muntii Caucaz.

Si pentru ca un explorator de moda veche tine mereu aprinsa in minte amintirea lui Emil Racovita, cel mai temerar dintre romani, intre 1997 si 1998 Uca Marinescu strabate traseul parcurs de expeditia Belgica cu 100 de ani in urma, prin Patagonia si Tara de Foc, pana in Antarctica. Academia Romana i-a incredintat doua placi comemorative care ar fi trebuit sa isi gaseasca locul de cinste la capatul lumii. Doar ca, placile s-au dovedit a fi prea grele initial si au trebuit schimbate cu unele mult mai usoare.

Au urmat rand pe rand Continentul African, Islanda, Groenlanda si tarile nordice si, poate una dintre cele mai importante realizari ale Ucai Marinescu, atingerea Polului Nord. Acest lucru a fost posibil dupa un drum de 3 zile inceput in Siberia si parcurs integral pe skiuri. Tot in 2001 Uca Marinescu arboreaza steagul romanesc si la Polul Sud, dupa o alta aventura prin temperaturi extreme si o calatorie extrem de grea care a tinut 11 zile.

In 2003 exploratoare romanca si-a trecut in palmares si ultimul continent ramas neexplorat: Australia. Acolo a urcat pe cele mai inalte varfuri si a cunoscut viata triburilor din Papua Noua Guinee. Dupa multe alte calatorii prin Maroc, Alaska, Irlanda, America de Sud, revine la fel ca intr-un cerc (sau spirala, daca vreti) la zonele incarcate de energie, atrasa de chemarea intalnirilor pe care le avusese cu samanii. Ajunge din nou in Tibet, Bhutan si Myanmar.

Iar dupa ce a vazut cam toata lumea, a strabatut-o in lung si-n lat si a cunoscut popoarele si civilizatiile ei, cu bune si cu rele, Uca Marinescu s-a intors mereu acasa. Unde, spre dezamagirea si uimirea ei, a fost singurul loc in care oamenii au facut-o sa sufere cu adevarat. Intr-un tren autohton niste conationali “de bine” au lasat-o fara toate lucrurile ei care includeau toate fotografiile pe care le avea, plus o buna bucata din cartea pe care vroia sa o scrie. Dar totusi se intoarce de fiecare data aici.

Dar poate cea mai importanta lectie invatata de Uca Marinescu in timpul calatoriilor ei este ca varsta, timpul si distantele sunt notiuni relative. De aceea, continua sa fie unul dintre ultimii exploratori romani in viata.

Mai multe detalii despre expeditiile Ucai Marinescu, aici

Fotografii din calatoriile Ucai Marinescu, aici

Ganditi-va la Bruce Wayne. Cel care, atunci cand situatia o cere salveaza Gotham City imbracat intr-un costum de liliac. Nu va ganditi la Batman, ci la cel care se ascunde sub costumul negru. Un miliardar care are tot ce-si poate dori, dar care-si risca viata in fiecare noapte pentru siguranta oamenilor simpli. Bobby Sager nu se bate cu nimeni, nu poarta costum negru mulat (sau cel putin nu a aparut cu el la televizor) si nici nu zboara. Dar este miliardar si, la fel ca Bruce Wayne, se lupta pentru semenii lui mai putini norocosi.

Sager provine dintr-o familie cu o situatie financiara decenta, cu o mama care ii ajuta pe tinerii afro-americani sa-si inchirieze apartamentele care de multe ori le erau refuzate din considerente rasiale. Dupa ce a incercat pentru scurt timp sa devina actor, Bobby Sager a inteles ca din afaceri isi poate satisface mai bine nevoile. Astfel, a absolvit Yale University, a devenit masterand in Management si si-a folosit cunostintele de bijutier (dobandite de la tatal lui) pentru a-si castiga un trai mai mult decat decent. Cariera lui a urcat la un cu totul alt nivel in momentul in care a devenit presedintele companiei Gordon Brothers Group (activeaza in finante), a carei cifra de afaceri a reusit sa o creasca de la 10 milioane USD pe an la cateva miliarde si sa o transforme intr-o multinationala cu birouri in intreaga lume.

In ciuda succesului lui fenomenal in afaceri, Sagger nu a facut ceea ce ar fi facut oricare alt om aflat in pozitia lui. In locul investitiilor in yachturi si case extravagante, eroul nostru a ales sa-si imparta banii cu cei din jur. Nu in stil Becali si nu doar atunci cand sunt camere de filmat in preajma. Nu prin intermediul unor fundatii care spala banii donatorilor si nu cu ajutorul unor guverne corupte din lumea a treia, interesate doar de propria capatuiala. Bobby a infiintat Sager Family Traveling Foundation and Roadshow, propria fundatie caritabila si a ales sa trateze problemele chiar acolo unde se intampla.

Alaturi de sotia lui si de cei doi copii ai lor calatoreste in intreaga lume, in tari in care majoritatea oamenilor nu se aventureaza decat daca viata lor depinde de asta. Reprezentand Fundatia, familia Sagger a trait si traieste in sate uitate de lume prin cine stie ce jungla, orase ale caror nume iti ridica parul pe spate si, in general, trateaza cauzele si nu efectele saraciei. In locurile in care ajung, cei doi Sagger cu ajutorul altor voluntari pun umarul la dezvoltarea economica a regiunii respective, organizand cursuri de economic oportunity si de leadership, teacher training, micro enterprise si peace and reconciliation efforts. Mai sunt si alti oameni bogati care fac asta, veti spune. Dar, diferenta dintre orice alt filantrop si Sagger este ca, de cele mai multe ori, oamenii ca Bill Gates (cel care detine o fundatie prin care doneaza anual milioane de dolari tarilor din lumea a treia) si altii de calibrul lui nu-si murdaresc mainile. Pe Bobby Sagger il poti vedea oricand asteptand la o coada cu 40 de calugari budhisti undeva in Himalaya sau intr-un cort in Karachi. In aceeasi masura il poti vedea la televizor facand lobby pe langa presedintele Rwandei sau intr-o discutie aprinsa cu presedintele Pakistanului. A fost primit chiar si de Dalai Lama.

Si pe langa toate lucrurile bune pe care le face, Sagger se preocupa si de afaceri. Nu numai de mentinerea propriei stabilitati financiare dar este si fondatorul Young Presidents’ Organization (YPO) entitate prin care tinerii afaceristi din intreaga lume comunica, colaboreaza si ajuta la o mai buna dezvoltare a societatii. Cu ajutorul celor 20.000 de tineri presedinti de companii din intreaga lume inscrisi in reteaua PAN (Presidents’ Action Net), o alta organizatie a carei lider este, Sagger incearca sa stabilizeze relatiile dintre India si Pakistan sau dintre arabi si americani.

Iar daca combinatia de afacerist de succes si filantrop cu adevarat implicat parea deja din sfera fantasticului, trebuie sa mai stiti si ca Bobby Sager este si un fotograf foarte talentat. Desi unele tari in care calatoreste se chinuie in agonie si sunt bantuite de violenta, Sager a reusit sa descopere puterea nemarginita a sperantei, prin ochii copiilor si a capturat pe pelicula momente pline de fericire, tarie si inocenta.

“Nu e ca si cum as fi avut o revelatie sau ca si cum as fi constientizat ca am prea mult si acum e momentul sa dau ceva inapoi. Este vorba despre dorinta mea de a avea o viata implinita, in punctul in care am realizat ca mai multi bani nu o sa mai aduca nimic in plus, pentru ca deja am tot ce mi-as putea dori.” – Bobby Sagger

O varianta televizata a povestii lui (dar care se ghideaza doar in linii mari dupa viata lui Sagger) o reprezinta si mini seria The Philantropist, de pe NBC.